N-am stiut

Sa-ti dau doar o jumatate de inima. Sa pastrez cealalta jumatate pentru mine. Sau jumatate plus unu, ca sa fiu sigura ca voi fi mereu cu un pas inaintea ta.

N-am stiut sa astept raspunsuri sau gesturi pe care le-am ghicit dinainte de a se naste in tine. Am raspuns eu la toate intrebarile mele si ti-am dat mai apoi tie raspunsurile, venite de la mine, ca sa doara mai putin. Iar pe tine sa nu te doara deloc.

N-am stiut sa caut dovezi de iubire, de teama ca voi gasi alte urme pierdute, ale altor pasi, dinaintea alor mei. N-am stiut sa stau cu picioarele pe pamant. Pentru ca am crezut ca dragostea te poate tine ea singura deasupra lumii, iar de va fi sa cad, voi aluneca incet si lin, exact spre cuibul pe care l-am lasat in urma de bunavoie.

N-am stiut sa mint, sa fiu falsa si calculata. Pentru ca nu am crezut nici macar o clipa in viata mea ca poti cuceri pe cineva in felul asta. Poate barbatul de-o noapte. Dar nu pe barbatul noptilor mele de dor. Nu am stiut sa fiu intre Da si Nu, si sa te ademenesc vreodata cu Poate, ca sa nu traiesti bantuit de indoieli. Sau indoindu-te de intentiile mele.

N-am stiut sa-mi sterg trupul de amintirea mangaierilor tale, nici buzele de gustul sarutarilor tale, nici….

N-am stiut sa cobor vreodata pe un peron dinainte de ultima statie. Chiar de-am simtit ca acolo nu va fi nimenea care sa ma astepte. Am mers pana la capat, am coborat la final si am plans.Greu. Amar. Printre alte imbratisari straine. Si au sosit intre timp alte si alte trenuri iar altele au plecat inapoi, dar eu m-am incapatanat sa raman pe loc. Nu aveam bilet decat dus.

N-am stiut sa ma iubesc vreodata pe mine cu adevarat. Asta, ca sa am mereu la indemana stupida consolare ca nu am fost demna de tine, de el, de ei…

N-am stiut decat sa caut si sa caut mereu. De cand ma stiu. De cand imi amintesc de mine. Ca si cum as fi jumatate de om cu jumatate de inima. Poate e simpla inertie, sunt doar un trup pus in miscare de puterea obisnuintei… Fizica pura…

N-am stiut sa scriu despre bucurie cu aceeasi masura si forta cu care cuvintele mele  imbraca tristetea si deznadejdea.

Inca…

Dar din fericire, n-am stiut si nu cred ca voi sti vreodata sa ma dau batuta.

http://simonaivan.revistatango.ro/