Un volum imedit, pe care romanii nu-l
asteptau, pentru ca nu stiau ca exista. O mare poveste de dragoste. 96 de
pagini de esenta tare turnata intr-un flacon subtire si rafinat. O carte rara.
Poeziile de dragoste pe care Maitreyi Devi le-a scris pentru Mircea Eliade.
Comunicat de
presa
O mare poveste de dragoste revizitata.
96 de pagini de esenta tare turnata intr-un flacon subtire si rafinat. O carte
rara. Poeziile de dragoste pe care Maitreyi Devi le-a scris pentru Mircea.
Despre existenta lor pana acum in Romania nu s-a stiut si nu s-a vorbit. Nu le
asteptati. Dar ele exista. Sau au existat. Sa pui mana pe o editie a acestui
volum de poezii este acum un lucru greu de infaptuit chiar si la Calcutta.
Pentru prima data in Romania vorbim despre ele, si in acelasi timp le publicam
- de acum incolo le puteti citi si tine aproape de suflet. Dar intre filele
acestei carti noi ne propunem mult mai mult decat atat: alaturi de versurile
sfasietoare ale unei femei indragostite de un barbat pe care nu l-a revazut
aproape o jumatate de veac, publicam marturiile familiei, corespondenta,
fotografii, informatii inedite.
Acest eveniment editorial este un rezultat al pasiunii:
pasiunea editorului Adelina Patrichi, care a investit ani de calatorii, ani de
cautare, de tatonare, de lectura, de intrebari. Fiecare pagina din aceasta
editie de lux, cartonata, incepand cu cele ce contin poeziile de dragoste
scrise de Maitreyi pentru Mircea si sfarsind cu cele populate de fotografiile
adevaratei Chabu (sora, cea care declansa tragedia in realitate), de fiul sau
nora lui Maitreyi (care vorbesc aici pentru publicul din Romania, prin
interviurile acordate editorului-jurnalist) aduce ceva nou si nemaiauzit,
despre o poveste care nu a incetat sa fascineze. Pentru ca, spre deosebire de
povestile de iubire cu care ne-au obisnuit in general cartile, aceasta este una
adevarata, traita de doi scriitori.
O femeie directa, plina de forta,
capabila sa vrajeasca orice auditoriu - asa apare Maitreyi in amintirea celor
ce au cunoscut-o, cei descoperiti de editor in anii sai de jurnalism TV si dupa
aceea. Surprinsi intre 1996 si 2007, ne vorbesc despre Maitreyi, pe rand,
Chitrita Devi (Chabu, sora, prezenta si in romanul lui Eliade), Priyadarshi Sen
(fiul lui Maitreyi) si Rupa Sen (nora) - acestia din urma ajunsi si ei
personaje, in romanul lui Maitreyi. Intre filele cartii veti putea vedea cu
ochii dv. biletul de adio scris de Maitreyi lui Mircea. Cuvintele disperate pe
care indragostita le-a scris in graba, pentru a-l avertiza ca parintii ei
aflasera despre povestea lor de iubire, apar in facsimil. Maitreyi le-a scris
pe cartea ei de poezii (cea pe care tocmai o publicase).
Cartea respectiva, ramasa, dupa moartea lui Eliade, la
reputatul orientalist Sergiu Al-George, apoi la sotia acestuia, Dorina
Al-George, se afla astazi in colectia personala a domnului Vlad Sovarel,
indianist din noua generatie, care a pus-o la dispozitia editurii pentru
crearea acestui volum inedit. Alaturi de informatii despre ecourile
ecranizarilor dupa celebrele carti de Eliade si Maitreyi, tot aici se pot citi
parti insemnate din scrisorile lui Maitreyi despre dragostea ei pentru Eliade,
in traduerea romaneasca, dar si in facsimil. In sfarsit, pe coperta este
inscriptionata, cu folio auriu, semnatura reala a lui Maitreyi, fata de 16 ani
din 1930.
Cartea de poezii, intitulata in original
"Aditya Marichi" (insemnand raza de soare si fiind numele pe care i-l
inventase tatal autoarei, filozoful Dasgupta, lui Eliade, considerand ca,
pronuntat in bengali, aduce cu numele Eliade Mircea), inclusa aici, in
traducerea romaneasca, a fost scrisa de Maitreyi sub imperiul emotiilor trezite
de intalnirea la Calcutta cu Sergiu Al-George, care ii povestea autoarei
romanul "Maitreyi", scris de Eliade, readucandu-i in suflet toata
iubirea pierduta cu aproape o jumatate de veac inainte.
Atunci Maitreyi se apuca si ea de scris si, cu aceeasi
febrilitate cu care fusese scrisa "Maitreyi", a pus pe hartie, intre
18 septembrie si 18 decembrie 1972 aceasta prima replica literara la romanul
lui Eliade. Majoritatea versurilor cuprinse aici sunt scrise in 1972, imediat
dupa ce i s-a povestit romanul lui Eliade. Ultima poezie insa dateaza din anul
1947, cand Maitreyi avea doar treizeci si trei de ani. Poeziile au fost scrise
inainte de a merge la Chicago sa il mai intalneasca o data pe Eliade, in vreme
ce romanul a fost scris dupa aceea, lucru care face ca aceste poezii sa devina
o marturie unica a felului in care aceasta femeie a stiut sa iubeasca si sa
actioneze in numele iubirii, la 60 de ani cu acelasi fior de la 16. Dupa
revederea cu Eliade, lucrurile nu au mai fost niciodata la fel - in aceasta
dragoste nemuritoare a cazut o picatura de amar, pe care Maitreyi a dus-o cu ea
pana la moarte. Moarte in care a pasit, probabil, iubindu-l inca pe Eliade.
O carte care va aduce sufletul
adevaratei Maitreyi, in cuvintele ei si ale celor ce au iubit-o sau renegat-o!
Pentru ca tot aici veti afla si despre tragedia pe care a declansat-o in
societatea conservatoare bengaleza publicarea romanului lui Maitreyi, in care
spunea sus si tare ca ea, femeia respectata de toata lumea, mama si bunica,
inca il mai iubea pe romanul care locuise in casa Dasgupta in 1930!
"O sublimare artistica a disperarii. Nu am citit niciodata
poezii ca acestea. Cartea are si o semnificatie filozofica; este reprezentativa
pentru geniul indian. Dar mahnirea teribila care se ascunde in aceste poeme
face orice apreciere, supusa teoretizarii, sa para nu numai superficiala, ci
si, intr-un fel, lipsita de sens. " (Sergiu Al-George)
Despre Maitreyi Devi (1914-1990)
Adevarata Maitreyi a
fost o femeie in carne si oase, care a iubit, a imbatranit, a scris, a avut
copii si nepoti. Ea a iesit din poveste, devenind o figura proeminenta a
intelectualitatii indiene din secolul trecut, activist social, reformator,
luptator pentru drepturile celor oropsiti de soarta si pentru mediu intr-o
vreme cand asemenea preocupari erau foarte rare, vicepresedinte al Consiliului
Coordonator al Femeilor Indiene, fondator al Consiliului pentru Promovarea
Consensului Comunitar.
Insa Maitreyi a fost
in primul rand o scriitoare de marca in spatiul bengalez. Si-a publicat prima
carte la varsta de saisprezece ani. Beneficiind de o prefata semnata de
Rabindranath Tagore , maestrul ei spiritual si cel care i-a descoperit talentul
iesit din comun, versurile s-au bucurat de recenzii extraordinare in epoca. Un
singur lucru nu s-a schimbat in viata acestei femei extraordinare, pana la
moarte: iubirea pentru Mircea Eliade. Cand a auzit, dupa mai mult de patru
decenii, ce contine cartea care ii poarta numele, toata viata i-a fost data
peste cap. Si Maitreyi i-a dat lui Mircea replica de fapt, replicile au fost
doua: volumul de poezii de dragoste "Aditya Marichi" si romanul
"Na Hanyate", publicat in Romania cu titlul "Dragostea nu moare".
Opera sa literara, in bengali si engleza, cuprinde un
roman, patru carti de poezie, opt lucrari despre Tagore, carti si eseuri de
calatorie, filozofie si reforma sociala. A editat colectii despre Gandhi si
autori din Bangladesh.
Figura carismatica a Bengalului,
Maitreyi reusea sa atraga la luarile de cuvant in public mii de oameni. Nora sa
declara editorului Adelina Patrichi ca atunci cand Maitreyi intra intr-o
incapere toti sfarseau prin a o asculta numai pe ea. A fost consultata de
guvernul indian in mai multe randuri, fiind chemata pentru a gestiona criza de
la granita in timpul razboiului din 1972, cand Bangladesh s-a despartit de
Pakistan si mii de indieni au trecut granita din Bangladesh, fugind in India.
In haosul creat atunci, Maitreyi s-a ingrijit de copiii
pierduti , de raniti si bolnavi. Inspirata de suferinta cu care s-a infruntat
in acele momente, ea a infiintat orfelinatul Khelaghar, lasandu-l mostenire
fiului si nurorii sale, Priyadarshi si Rupa Sen. In 1976 i s-a decernat cea mai
importanta distinctie literara indiana, premiul Academiei de Litere (Sahitya
Akademi Award, al carui laureat este si scriitorul Amitav Ghosh), pentru
controversatul roman "Na Hanyate".
A murit la varsta de 76 de ani, la un an
dupa ce ONU ii acordase medalia Global 500 Roll of Honour distinctie decernata
celor ce "ii pot inspira pe altii cu faptele lor extraordinare", cu
care se pot lauda personalitati de talia unui Jacques-Yves Cousteau, Edmund
Hillary, Robert Redford , Brigitte Bardot, Margaret Thatcher , David
Attenborough, Gerald Durrell, Jane Goodall, Jimmy Carter, printul Phillip (duce
de Edinburgh), dar si organizatii prestigioase precum National Geographic,
Worldwide Fund for Nature sau Greenpeace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu