Cand pierzi pe cineva

 

De curand, din pacate, o persoana apropiata a pierdut pe cineva drag. Imi pare rau ca trebuie sa trecem prin aceste incercari in viata, din punctul meu de vedere sa pierzi pe cineva este cel mai greu lucru. Sa pierzi pe cineva nu este la fel pentru fiecare, pentru ca fiecare om vede viata dintr-un punct diferit de vedere. E ca si cum am avea niste ochelari de soare, si, normal, lentilele difera in functie de cum ne-am ales fiecare ochelarii. Pentru unii viata este vazuta din punctul de vedere al familiei –asa ca orice alegere si decizie ar lua este facuta prin prisma asta, altii sunt motivati de cariera, si pierderea cea mai mare ar fi pierderea pozitiei sociale-acesta este motivul pentru care multi se sinucid atunci cand pierd o functie inalta sau o cariera (au fost destule cazuri in media) –este clar in acest caz ca viata lor s-a terminat o data cu cariera, din moment ce nici familia nu a fost un motiv sa-i faca sa continue viata in ciuda pierderilor materiale suferite. Mai sunt oameni care vad viata prin prisma egoului, a placerilor, a emotiilor, de aceea vedem oameni obezi care continua sa manance la Mc Donalds, si betivi care abia se mai taraie pe strada. In fine, este clar, suntem diferiti si vedem viata diferit. Daca v-ati intrebat vreodata de ce alti oameni trec peste o pierdere mai usor, este din cauza ca valorile acelei persoane sunt altele decat ale voastre. Asa ca este clar, unii oameni pot fi puternic tulburati atunci cand trec printr-o asemenea pierdere. De ce? Pentru ca sensibilitatea este alta, pentru ca atasarea a fost mai mare, pentru ca apropierea a fost profunda, pentru ca intreaga lor viata a fost filtrata prin emotiile date de a apartine unei familii, de a fi protejat de ea, de a o proteja. Familia este pentru unele persoane nucleul vietii, iar atunci cand ea se destrama, poate parea ca intreaga lor viata se destrama, isi pierde sensul. A fost si cazul meu. Vazand viata prin prisma familiei, ne mai avand-o, a fost un soc. Si s-a intamplat la 14 ani, atunci cand esti tare confuz in legatura cu ce se intampla in jurul tau, nu intelegi mai nimic, si crezi ca totul e din vina ta, si nici nu are cine sa-ti explice ca nu este asa. La mine era vorba de un divort la vremea aia, dar totusi parea ca o revolutie, ca un razboi de amploare –emotiile pot fi exagerate cand esti copil –totul ia dimensiuni hiperbolice. Si totusi am supravietuit. Cum? Am reprimat acele emotii, lucru ce s-a manifestat in sanatatea fizica, emotionala…Numai in momentul in care m-am echilibrat emotional am reusit sa trec peste toate acele suferinte. Si asta s-a intamplat dupa inca o alta pierdere, de data asta si mai mare, pierderea tatalui. Pentru cineva care crede ca parintii lui sunt precum Dumnezeu… Inainte de aceasta pierdere nu mai plansesem de cativa ani, iar dupa ce s-a intamplat am recuperat, plangand in fiecare zi timp de muuult timp. Si plansul a ajutat. Pentru ca primul lucru care se intampla este ca tu vrei sa acoperi emotiile acelea de teama de a nu parea prea slab, sau pentru a nu-ti afecta si mai mult viata. Dar exprimarea suferintei ajuta. Asa cum ajuta si sa vorbesti cu cineva despre asta, pentru a te elibera, pentru a te asculta. Atunci cand vorbesti din inima, poti spune niste cuvinte care nici nu-ti dai seama ca au iesit din gura ta. Asa cum vedem in filme ca se intampla la psiholog, omul incepe spunand, ca este fericit, are o viata perfecta, este multumit de serviciu, de partener, iar 20 de minute mai tarziu, lasa toate mastile la o parte si incepe sa spuna adevaratele probleme. Exact problemele alea trebuie scoase la suprafata si constientizate. Altfel toata aceasta suferinta, daca o ignoram, va naste alte probleme –fie emotionale fie, mai rau, fizice. Am mai vorbit despre etapele pierderii cuiva drag (aici), si promisesem atunci ca voi reveni sa vorbesc mai mult despre asta. Este un subiect delicat, si dupa cum am mai spus, oamenii vad viata in mod diferit, asa ca sunt oameni mai sensibili si mai intuitivi care ma pot intelege, si, mai ales oameni care vad viata prin ochii ratiunii, si vor ridica din spranceana. Totusi pentru 10% cei care pot intelege, voi continua sa vorbesc putin despre asta. Atunci cand cineva drag pleaca dintre noi, lucrurile pot fi putin mai usoare daca suntem deschisi sa acceptam ca sfarsitul poate insemna un nou inceput. Imi aduc aminte dupa ce mi s-a intamplat acest lucru, si am realizat ca nu mai am sustinerea pe care o aveam, dragostea si increderea in mine –pentru ca primesti aceste sentimente si la un moment dat se rupe ceva fizic. Este normal sa fim tristi, la inceput, totusi, putem fi deschisi sa intelegem ca despartirea este doar temporara, si ca din cand In cand mai pot exista momente de regasire a celor plecati. Si asta se face pe calea viselor. In antichitate se stiau lucrurile astea si mai ales se aplicau, acum lumea este foarte axata pe material, stim cu totii ciclul serviciu-acasa-serviciu. Acest lucru nu mai lasa loc nici unei interiorizari in care sa meditam la viata noastra, la ce conteaza cu adevarat. Ma rog, ideea este sa ne concentram la visele noastre macar cateva zile la rand pentru a vedea daca cei dragi plecati dintre noi , au vreun mesaj pe care vor sa ni-l trimita. In timpul somnului, ajungem la o stare profunda de relaxare, stare care ne poate uni cu lumea de dincolo, ne poate aduce mesaje de la cei dragi, pot avea loc reintalniri foarte frumoase si emotionante care sa ne aline sufletul. Pot avea loc iertari, asigurari ca ei sunt bine, si ca inca ne iubesc. Trebuie sa ti se intample lucrul acesta pentru a sti ca este adevarat. Altfel traiesti cu suspiciune, a fost si cazul meu. Dar cu ajutorul viselor, iti poti echilibra spiritul, constientizand si ce sentimente si dorinte ai, dar si luand mesaje importante, este clar o cale de a te reface emotional, acceptand tot ce vine si multumind pentru tot. Trebuie sa avem rabdare cu visele noastre, pentru ca nefiind obisnuiti va fi mai greu sa ne aducem aminte ce visam, dar in decurs de cateva zile fiind mai atenti, vom progresa. Un detaliu important este ca visele cele mai importante sunt cele de dimineata, inainte sa ne trezim, atunci vom putea experimenta lucruri frumoase. Este normal sa suferim, dar putem cauta o alinare pe aceasta cale, pentru ca cei dragi nu vor ca noi sa suferim, si ne vor cauta in vis, pentru a ne consola si a ne imbratisa, nu trebuie sa credem, trebuie macar sa incercam, sa ne rugam la ei inainte sa adormim, si sa ne aducem aminte ce am visat, imediat cum ne-am trezit. Unele experiente pot fi chiar intrerupte de ceasul desteptator, asa ca este foarte usor sa retraiesti experienta si sa iei ce e mai bun din ea. Sa nu ne miram daca nimeni nu ne va crede dupa un astfel de vis, in care o astfel de intalnire poate parea extrem de reala. Lumea este foarte ancorata in realitate, ceea ce este foarte normal, important este sa nu ne bazam pe ceea ce au de spus cei din jur, ci pe ceea ce simtim noi. Si mie mi s-a intamplat sa am o astfel de intalnire in vis, a parut extrem de reala, si stiu ca a fost, dar cei din jur nu m-au crezut, iar eu am fost extrem de dezamagita. Pentru ca in astfel de momente cand ti-e dor de cineva drag, te bucura un astfel de vis. Iar a doua zi imediat ce m-am trezit am primit o confirmare ca visul fusese real, usa dormitorului, deschizandu-se, chiar daca nu era nici un geam deschis (excluzandu-se curentul). A fost cofirmarea de care aveam nevoie atunci. Pentru ca in acel vis primisem ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv pentru a putea sa-mi continui viata. Aveam nevoie de confirmarea ca tatal meu ma iubea in continuare. In cadrul visului m-a imbratisat cu o caldura si o iubire nemaiintalnita pana atunci. Tin minte ca am incercat atunci sa descriu, si am definit-o ca pe o iubire “uriasa, neconditionata”. Si in momentul ala nu aveam nimic in comun cu spiritualitatea. Dupa am aflat despre iubirea aceea speciala care vine de la Dumnezeu. Am visat ca imbratisarea avea loc intr-un loc foarte luminos, auriu parca, si eram inconjurata de un ocean de iubire auriu, si parca ar fi fost mai multe suflete care compuneau acel ocean. Dupa am aflat despre lucrurile astea, ca ele chiar exista, si alti oameni le-au experimentat si ei. Dupa au existat mai multe intalniri, dar nici una de intensitatea asta. Tot dupa, cautand sa-l inteleg pe tata, si plecarea lui, si sa ma asigur ca este bine acolo unde este, am inceput sa citesc despre spiritualitate, schimbandu-ma enorm, in bine zic eu. Daca la inceput eram egoista gandindu-ma ca am ramas singura, dupa am realizat ca fiecare are timpul lui, si lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample, ca lumea pleaca atunci cand este nevoie. Ca ei sufera mult mai mult pe Pamant, bolnavi fiind, decat acolo, unde se are grija de ei, si sunt inconjurati de atat de multa iubire, si la randul lor ne trimit si noua din aceasta iubire.

Este prima oara cand scriu despre lucruri atat de intime, si nu stiu daca mesajul meu va fi inteles pe deplin, pentru ca este un subiect foarte delicat, pe unii ii poate speria. Acum cativa ani nu as fi putut sa vorbesc asa deschis despre asta. Acum am inteles ca oamenii chiar sunt diferiti si este normal sa percepem lucrurile altfel. Asa ca daca pe cineva ajuta mesajul meu, sunt bucuroasa, si sper din inima ca fiecare sa-si gaseasca pacea si armonia interioara in maniera sa.

http://autoeducare.ro/