O cucerire, un succes,
o reusita. Despre toate se spune ca ne fac sa ne instalam intr-o multumire care
seamana cu cea a unui organism care nu mai alearga dupa hrana, ci digera. Adica
sta. Isi face siesta. Tot ce este lipsa ne mobilizeaza ca sa obtinem ceea ce
dorim, ceea ce ne lipseste. Luptam, depunem eforturi, apoi victoria se consuma.
Asa se intampla cu orice lucru castigat. Problema se refera la a avea sau a nu
avea ceva, indiferent despre ce ar fi vorba: un barbat, o verigheta, o diploma,
un premiu, o casa, o femeie, o excursie, sanatate.Nu le ai si le doresti sau le
ai si te linistesti.
O femeie bine
instalata intr-o casatorie rutinata – doar obtinuse barbatul pe care si l-a
dorit – traia linistita si nici prin cap nu-i trecea ca ceva l-ar fi putut desparti
de ea. Era multumita de viata conjugala si, lipsindu-i spiritul aventurii, nu-l
banuia nici pe el de dorinta de a parasi linistea domestica.
Intre timp, sotul a reusit sa faca o afacere buna si s-a imbogatit. Sotia era multumita de succesul lui. Isi vedea, tot linistita, de viata ei banala. El, insa, nu facuse de unul singur banii, ci fusese ajutat de o femeie care ii era angajata. Sa-l fi facut succesul sa se apropie de ea? Sa fi fost intre ei o unire intru succes, ca merit in doi? Oricum, sotia lui nu banuia nimic.
La un moment dat, el a inceput sa petreaca mai putin timp cu ea si tot mai mult cu cealalta. Pana la urma, a ajuns sa-i spuna ca doreste separarea si i-a marturisit, cat a putut de onest, adevaratul motiv: si-o dorea pe cealalta langa el. Sotia a ramas paralizata de surpriza. La inceput a crezut ca nu aude bine. Apoi, cand a inteles ce dezastru avea sa i se intample, a inceput sa-i spuna cat de mult il vrea, cat de mult il iubeste. Foarte ferm i-a declarat ca viata fara el ii este imposibila. S-a agatat de mana lui cu disperare si chiar a amenintat cu sinuciderea. Propunerea lui de a amana discutia i-a adus ei speranta ca are un pas facut catre victorie, catre a avea din nou ceea ce, rapid, paruse ca a pierdut.
In acest timp, cealalta femeie astepta linistita, probabil stiind ca victoria nu va intarzia sa vina.
Dupa ceva vreme, destul de repede, el a reluat discutia cu sotia sa. Ea a parut mai inversunata, mai incapabila de separare.
Nu stiu daca s-a terminat sau nu relatia lor, fiindca am intrerupt legatura cu ei in perioada in care barbatul se impartea intre cele doua femei. O noapte cu una, noaptea urmatoare cu cealalta. Poate ca spera ca separarea sa fie, in timp, acceptata, si el sa poata zbura fericit la cealalta. Poate ca nu a rezistat si a renuntat. N-am informatii despre cuplu, dar stiu sigur ca sotia lui nu realizase ca siguranta ei a facut-o sa piarda,sa creada ca bifase pentru totdeauna ceea ce castigase. Era vorba despre a avea si a nu mai avea un barbat.
Morala acestei intamplari se suprapune pe un adevar psihologic:
Intre timp, sotul a reusit sa faca o afacere buna si s-a imbogatit. Sotia era multumita de succesul lui. Isi vedea, tot linistita, de viata ei banala. El, insa, nu facuse de unul singur banii, ci fusese ajutat de o femeie care ii era angajata. Sa-l fi facut succesul sa se apropie de ea? Sa fi fost intre ei o unire intru succes, ca merit in doi? Oricum, sotia lui nu banuia nimic.
La un moment dat, el a inceput sa petreaca mai putin timp cu ea si tot mai mult cu cealalta. Pana la urma, a ajuns sa-i spuna ca doreste separarea si i-a marturisit, cat a putut de onest, adevaratul motiv: si-o dorea pe cealalta langa el. Sotia a ramas paralizata de surpriza. La inceput a crezut ca nu aude bine. Apoi, cand a inteles ce dezastru avea sa i se intample, a inceput sa-i spuna cat de mult il vrea, cat de mult il iubeste. Foarte ferm i-a declarat ca viata fara el ii este imposibila. S-a agatat de mana lui cu disperare si chiar a amenintat cu sinuciderea. Propunerea lui de a amana discutia i-a adus ei speranta ca are un pas facut catre victorie, catre a avea din nou ceea ce, rapid, paruse ca a pierdut.
In acest timp, cealalta femeie astepta linistita, probabil stiind ca victoria nu va intarzia sa vina.
Dupa ceva vreme, destul de repede, el a reluat discutia cu sotia sa. Ea a parut mai inversunata, mai incapabila de separare.
Nu stiu daca s-a terminat sau nu relatia lor, fiindca am intrerupt legatura cu ei in perioada in care barbatul se impartea intre cele doua femei. O noapte cu una, noaptea urmatoare cu cealalta. Poate ca spera ca separarea sa fie, in timp, acceptata, si el sa poata zbura fericit la cealalta. Poate ca nu a rezistat si a renuntat. N-am informatii despre cuplu, dar stiu sigur ca sotia lui nu realizase ca siguranta ei a facut-o sa piarda,sa creada ca bifase pentru totdeauna ceea ce castigase. Era vorba despre a avea si a nu mai avea un barbat.
Morala acestei intamplari se suprapune pe un adevar psihologic:
Cand esti sigur
pe tine, cand uiti ca poti pierde
ceea ce ai, chiar asta se poate intampla: sa
pierzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu