Dupa perioade lungi in care viata mea a fost o
continua lupta pentru supravietuire, in care incercam din rasputeri sa-i
multumesc pe toti, sa demonstrez ceva cuiva, sa dobandesc ceva, sa ajung tot
timpul undeva, bineinteles, toate incercari dureroase, care ma indepartau de
mine si de ceea ce salasluia cu adevarat inauntrul inimii mele, am luat la un
moment dat decizia sa ma opresc si sa observ. Sa observ de ce fac tot ceea
ce fac. Ma implinea cu adevarat tot ceea ce faceam? Eram cu adevarat
multumita de mine? Eram sincera in totalitate cu mine si cu ceilalti? Imi
oferea acest stil de viata ocaziile in care eu sa-mi creez relatii de calitate,
sincere, de la inima la inima, cu ceilalti? Imi oferea spatiul in care sa ma
exprim cu autenticitate si daruire? Imi facea sufletul sa sara in sus de
bucurie si de recunostinta, sau mai degraba, ma indeparta din ce in ce mai mult
de adevarata mea natura?
Ei bine, lucrurile nu prea au stat chiar asa.
Am descoperit ca ma cunoastem prea putin, desi credeam ca o fac prea bine. Am
descoperit ca inca ma compromiteam, desi, undeva in adancul inimii mele simteam
ca nu asta era ceea ce trebuia sa fac. Am descoperit ca inca mi-era teama sa
spun lucrurilor pe nume si sa renunt in totalitate la control. Am descoperit ca
incercam din rasputeri sa controlez tot ce se petrecea in viata mea, pana cand
acest lucru aproape ca m-a imbolnavit. Am descoperit ca incercam sa fac totul,
pe puterile mele, dar, oricat de mult as fi facut, nimic nu mi-ar fi adus
implinirea adevarata. Nu reuseam sa fiu niciodata multumita, indiferent de
orice as fi facut.
Am condamnat mult viata pentru toate nemultumirile mele, i-am
facut pentru mult timp pe ceilalti vinovati de ele, am reprimat mult timp multe
lucruri despre mine, am dat mult timp vina pe trecut pentru nefericirea mea din
prezent.
Asta, pana intr-un moment in care mi-am permis
sa ma opresc cu adevarat. Sa trag profund aer in piept. Sa fiu Aici si Acum,
fara a ma mai gandi la urmatorul moment sau la urmatorul pas pe care trebuia
sa-l fac. Mi-am permis sa
respir, sa ma relaxez, sa inteleg ca lumea isi va continua la fel de bine
drumul, chiar daca eu imi ofer cateva clipe de ragaz. Mi-a fost pentru mult
timp teama sa ma opresc din tot ce faceam, de frica ca totul sa nu se
prabuseasca. Eram dependenta de control, desi atunci, daca cineva mi-ar fi spus
acest lucru, cu siguranta l-as fi negat cu vehementa.
Atunci mi-am permis sa stau cu adevarat de
vorba cu mine si cu Dumnezeu. Sa cuget la toata viata mea si la modul in care
mi se desfasura ea. Sa inteleg daca era cu adevarat calea mea sau nu. Si-am inceput sa fiu mai atenta la vorbele
mele, la gandurile mele, la lucrurile pe care le fac. Sa observ cu adevarat
daca aceste lucruri ma implineau sau erau pur si simplu facute intr-un mod
mecanic si superficial, de care nici eu nu eram constienta.
Atunci am inteles ca nimic din ceea ce faceam
nu ma reprezenta cu adevarat. Nimic nu ma multumea cu adevarat. Nimic nu se
simtea a fi „corect”, in rezonanta cu ceea ce imi spunea sufletul meu sa fac.
Si in acel moment am renuntat la tot. N-am mai
putut, pur si simplu, sa continui sa fac nimic din ceea ce faceam. Chiar daca
ma porneam sa fac, ceva ma impingea inapoi. Si-atunci am inteles ca viata se
intampla intotdeauna de la Sine si ca ne ofera intotdeauna mesajele cele mai
importante pentru noi. Este important insa sa fii atent si prezent la viata ta.
Sa nu traiesti ca un robot, repetand acelasi lucruri la nesfarsit, si nici
macar nestiind de ce o faci sau pentru ce o faci.
In acea perioada a vietii mele, am ales un
lucru: sa traiesc intotdeauna liber, sa nu ma mai compromit niciodata.
Nu mai voiam sa mai traiesc acel sentiment de neputinta, de neimplinire, de
vinovatie, acel sentiment in care, orice as fi facut, nimic nu ar fi parut ca
ar avea sens. Nu mai voiam sa ma mai mint, nu mai voiam sa-i mint pe ceilalti,
nu mai voiam sa mai fac nimic pentru ca asa trebuie sa fac. Si de atunci mi-am
inceput calatoria. Calatoria spre mine insami si spre Dumnezeu.
De atunci am inceput sa fiu mult mai atenta la
alegerile mele. De fiecare data cand
trebuia sa iau o decizie, imi ofeream timpul si spatiul de a simti ce anume
este in rezonanta cu mine. Ce alegere simteam ca este cea mai potrivita. De
atunci, am incetat sa mai alerg prin viata, am incetat sa mai caut o destinatie,
pentru a ajunge sa fiu fericita. M-am intrebat la un moment dat: „Tania, dar
unde tot alergi? Unde tot vrei sa ajungi?” si am realizat atunci ca oriunde as
fi ajuns, acea fericire era o fericire efemera, ce-mi era oferita pentru cateva
clipe, si-apoi se spulbera. Am ales in acel moment ca nu-mi voi da niciodata
intreaga viata pentru o fericire de moment, ci am ales, ca fiecarei clipe
din viata mea sa-i ofer atentia cuvenita. Sa-i ofer prezenta mea. Sa ma ofer cu
totul clipei de Acum, fara a-mi mai face griji cu privire la clipa urmatoare.
N-am realizat atunci ce dar minunat urma sa-mi fac.
Asa viata a devenit mai colorata, mai plina de
semnificatii, mai plina de oameni frumosi si de oportunitati deosebite la tot
pasul. Asa am descoperit frumusetea si parfumul unei flori. Asa am descoperit
perfectiunea unui zambet. Asa am descoperit eternitatea cuvantului „Te iubesc”.
Asa am descoperit Viata, in toata completitudinea sa, si asa am descoperit
universul nemarginit si desavarsit ce se ascunde inauntrul inimii mele. Am
descoperit o intelepciune ascunsa, o creativitate sublima, ce-mi oferea imense
ocazii de a ma surprinde. Am descoperit dragostea pentru mine, pentru ceilalti,
pentru viata si pentru tot ce ma inconjoara.
Am descoperit puterea miraculoasa si vindecatoare
a unei imbratisari sincere, venite de la suflet la suflet. Am descoperit in cel
mai mic detaliu VIATA, viata fara de sfarsit.
Intr-adevar, darul prezentului mi-a oferit in
primul rand mie Viata, ca mai apoi sa descopar viata din tot ce ma inconjoara.
Am renuntat de atunci sa ma mai lupt cu
privire la ceva. Am invatat insa, sa ma relaxez mai mult.
Am descoperit, de asemenea, adevarata libertate si frumusete a
vietii. Am descoperit ca viata isi face intotdeauna cursul si cu cat suntem mai
in flow, in energia creatoare, fara sa ne opunem niciunui aspect al vietii, cu
atat mai repede ii deslusim mesajele si intelepciunea din spatele lor.
Am descoperit credinta adevarata si modul in
care Dumnezeu ne iubeste si ne ghideaza pasii in fiecare moment. Am descoperit
ce manifestari splendide suntem cu adevarat. Am descoperit cum te transforma dragostea. Ce senzatii
uluitoare naste inauntrul tau, ce intelepciune nesfarsita naste in tine, ce
oportunitati iti ofera, atunci cand iti dai voie s-o traiesti pur si simplu,
fara a-i cere ceva si fara a incerca sa o analizezi. S-o traiesti si-atat. Sa
fi una cu ea.
De atunci, mi-am oferit darul de a petrece
timp alaturi de Dumnezeu. Sa cobor inauntrul inimii mele, sa fac liniste si sa
contemplez la tot ceea ce afla inauntrul meu. Sa descopar Sensul Vietii. Sa ma
descopar cu adevarat. Sa las usa inimii deschisa, pentru ca tot ceea ce trebuia
sa intre si sa iasa, sa aiba oportunitatea de a o face, fara a ma mai opune.
Atunci am inteles ce lucru imens inseamna sa
te asculti. Sa nu te mai grabesti. Sa inveti sa ai rabdare. Sa inveti sa ceri
Ghidare Divina si sa stii sa-ti primesti mesajele. Din momentul in care incepi
sa-ti incetinesti ritmul vietii, intreaga Viata ti se la releva in moduri
neasteptat de frumoase.
Atunci vei descoperi ca nu mai ai de ce sa te
mai temi niciodata. Atunci vei descoperi ca nimic nu este la intamplare in
aceasta lume. Vei descoperi ca fiecare experienta de acum ne conduce inevitabil
la urmatoarea, iar daca suntem suficienti de deschisi, de prezenti, traind in
Energia Iubirii, totul ni se va dezvalui la momentul cel mai potrivit. Nu mai
trebuie sa mai luptam niciodata, pentru ca lupta ne inchide, ne face sa traim
in rezistenta. Ne indeparteaza de Dumnezeul din Noi si de Ghidarea Sa. Ne face
inapti in a-i primi mesajele. Nu lupta si nesiguranta reprezinta solutia la o
viata implinita si cu sens, ci trairea naturala, cu deschidere, blandete,
generozitate si iubire, ne va deschide calea spre Dumnezeu. Ne va ajuta sa ne
gasim echilibrul interior si maturitatea spirituala de a intelege Esenta Vietii
in tot ceea ce ne inconjoara.
O inima deschisa este o inima constienta de
Dumnezeul din ea. O inima deschisa este o inima inteleapta. O inima deschisa,
ce daruieste iubire, va primi la randul sau, iubire si imensa intelepciune.
Acest articol este un apel la deschiderea
inimilor si la cat mai multa constienta si prezenta in vietile noastre. Nu ai
niciodata de ce sa te temi. Dumnezeu lucreaza intr-un mod minunat prin tine si
te va ghida cu cea mai mare bucurie si iubire pentru a-ti indeplini misiunea pe
acest Pamant. El iti va deschide usi, acolo unde tu vezi numai ziduri. El va
topi inimi, acolo unde tu vezi numai gheata. El iti va transforma fiecare
incercare a vietii intr-o imensa oportunitate si binecuvantare. El iti va
trimite oamenii de care ai nevoie la momentul potrivit si iti va oferi toate
solutiile exact atunci cand ai nevoie de ele.
Dar, pentru a le putea vedea, tot ce ai de
facut este sa traiesti cu bucurie si credinta, sa renunti la a incerca sa controlezi
totul in viata ta. Sa renunti la atata neincredere. Sa te dai din calea ta.
Sa-ti deschizi inima si sa ceri Ghidare Divina, facand totul din inima, cu
imensa recunostinta. Sa intelegi ca viata ta face parte dintr-un Scop mai Inalt
al Existentei. Ca nu totul sta in
puterile tale. N-ai putea reusi atatea daca totul ar sta in puterile tale, ca
fiinta umana. De aceea, este minunat sa-ti amintesti tot timpul ca tu este o
fiinta spirituala divina, din cale afara de puternica. Ai alaturi de tine
intregul Univers. Divinitatea iti urmareste fiecare pas si iti este intotdeauna
aproape in tot ceea ce iti propui. Ea nu te judeca niciodata. Doar te ajuta.
Iar din momentul in care vei invata sa-ti aliniezi scopul vietii tale la scopul
Divinitatii, atunci viata ta va deveni o adevarata binecuvantare. Acest lucru
iti va reda relaxarea, libertatea si increderea ca ceea ce faci tu e bine. Doar
invata sa asculti.
Nu trebuie sa vezi tot drumul.Tu porneste cu
incredere pe el, iar Dumnezeu iti va ghida pasii pe cararile cele mai
potrivite.
§ Intotdeauna cand ajungi la o rascruce de
drumuri, fa liniste si intreaba-te: “Doamne, pe ce carare trebuie sa merg acum?”…si fii atenta la
semne (cantareste-ti sentimentele cu privire la fiecare alegere. Ce simti
cu privire la fiecare? Ce stare iti provoaca fiecare dintre ele? Cea care iti
aduce cea mai mare eliberare, aceea va fi intotdeauna calea cea mai potrivita)
§ Cand te surprinzi in momente in care incerci
sa controlezi ca ceva sa se intample asa cum vrei tu, spune-ti intotdeauna: “Doamne, ma eliberez de control si de dorinte
si las totul la indemana ta. Daca acest lucru este spre binele meu suprem (sau, dupa caz, spre binele suprem al tuturor celor implicati),
atunci ajuta-ma ca toate acestea sa se rezolve din cea mai mare usurinta si armonie
pentru toata lumea.”….dupa care, respira, revino in acest moment de Acum si
lasa spatiul ca Divinitatea sa-si coboare Gratia si sa le armonizeze pe toate
asa cum este cel mai bine.
Te imbratisez, suflet drag si tine intotdeauna
minte: Traieste fara a te lupta. Deschide-ti intotdeauna inima pentru
Dumnezeu. Lasa deoparte sinele tau temator si ridica-te in Lumina. Mergi in
Lumina. Fii Lumina si daruieste Lumii Lumina Ta.
Namaste!
“Dumnezeu vede ceea ce poti deveni. El are un
plan si iti cunoaste potentialul. Insa El mai stie ca potentialul ti-a fost
invaluit in legaturile trecutului tau. Suferinta te-a transformat intr-o alta
femeie decat cea pe care a avut-o El in plan. Imprejurarile vietii ti-au
modelat felul de gandire, iar raspunsul tau in fata circumstantelor te-a
impiedicat deseori sa te ridici la inaltimea potentialului tau.
Insa Dumnezeu stie ca in tine se ascunde o Sara, o femeie de la
fantana, o Rut sau chiar o Maria. Stie ca, inauntrul tau, se afla o femeie
deosebita, care poate face lucrari mari in numele Lui. Iar El doreste ca femeia
aceea sa fie pe deplin libera. Vrea ca potentialul din tine sa fie dezlegat, ca
sa poti deveni persoana pe care a avut-o El in gand atunci cand te-a creat” –
S.A.J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu