De multe ori, omul
este atat de angrenat in el, incat uita ca in viata nu este vorba despre o
lupta fada pentru afirmare sau glorie egotica. Exista foarte multe persoane
care simt o placere deosebita in clipa in care vorbesc despre ele, insa ideea
este ca vorbesc numai despre ele. Si nu ca ar fi ceva “rau”, nimic nu
este rau, insa, in acest mod, se dizolva comunicarea.
A vorbi despre tine,
inseamna a vorbi despre identitatea ta, despre caracteristicile caracterului
tau, despre notiunile create in jurul a ceea ce te modeleaza exclusiv ca om.
Insa, esti mai mult decat atat. Esti mai mult decat un recipient care isi
prezinta continutul oridecate ori are ocazia.
Sa nu ma intelegi
gresit. Nu iti spun acum sa nu mai vorbesti despre tine, insa, inainte de asta,
asigura-te ca esti dispus sa il asculti pe cel caruia ii vorbesti. Cel care
primeste vorbele tale este acolo pentru tine, pentru a crea impreuna aceasta
scena, prin care amandoi puteti evolua, prin care amandoi va puteti reaminti
Ceea Ce Sunteti Cu Adevarat.
Bineinteles, aceasta
reamintire se poate face in toate modurile si pe toate caile, insa, la un
moment dat, acest monolog de autocaracterizare a vietii tale, va deveni un
obicei prin care ego-ul tau va dori sa isi expuna realizarile. Sau lipsa lor. Ego-ul
se hraneste cu atentie. Daca unui ego nu i se acorda atentie, atunci el
sufera. Si sufera pana cand aceasta suferinta este perceputa de tine. Aceasta
suferinta se caracterizeaza printr-o stare de inferioritate.
Ego-ul sufera din
lipsa de atentie. Tu suferi in momentul cand nimeni nu iti recunoaste meritele,
tu suferi cand o creatie a ta este insusita altei persoane, tu suferi cand
lumea te desconsidera. Insa, acesta nu esti tu. Aceasta este suferinta
ego-ului tau. Si va suferi pana cand tu vei realiza ca nu este vorba despre
tine. Despre ce faci tu. Niciodata nu a fost vorba despre asa ceva. Este vorba
despre Noi, despre Eu-l comun. Nu este vorba despre ce faci tu, ci
despre faptul ca Noi Suntem.
Si chiar acum, cand
scriu aceste cuvinte, simt acele urme de ego-uri care vor fi atinse prin acest
articol, insa este perfect. Mesajele sunt pretutindeni. Acum, depinde
doar de noi ce facem cu informatia care soseste in vietile noastre.
A se rezuma totul la
tine, inseamna a trai pentru a acumula ocazii de a hrani aceasta scena. Insa,
exista situatii in care, intr-adevar, o traire de-a ta ii poate inspira pe cei
din jur, insa nu este nevoie de avalansa de cuvinte la persoana I pentru a
exprima ceea ce vrei sa transmiti. Si, inca o data, nu este “rau” sa vorbesti
despre tine, insa, in acest mod, iti vei dizolva capacitatea naturala de a
asculta, iar cand incepi sa nu mai asculti, atunci, de fapt, incepi sa nu mai
auzi, iar cand ti-ai pierdut auzul, metaforic vorbind, te afli in
imposibilitatea de a mai percepe mesajele vietii.
Sunt foarte multi
oameni care cer Ghidare Divina si care il implora pe Dumnezeu sa le vorbeasca,
insa acestia nu pot percepe mesajele Divine deoarece sunt prea preocupati cu
a-si construi cu foarte mare atentie frazele prin care sa isi caracterizeze trairile.
Aceasta scena este o reprezentatie a ego-ului, care efectiv pune stapanire pe
fiinta lor. Exista cazuri cand, intr-un dialog, cel care asculta abia asteapta
sa vorbeasca pentru a expune o succesiune de fraze despre el.
Mai mult, in dese
randuri, cel care asculta, in timp ce asculta, se gandeste deja la ce va spune
cand ii va veni randul sa vorbeasca. Aceasta scena denota o lipsa totala de
prezenta in Acum si Aici, si, bineinteles, o lipsa totala de respect fata de
cel de langa el. Daca deja te gandesti la ce vei spune in clipa in care vei
vorbi, implicarea ta in procesul de ascultare este minima. De fapt, nu
asculti, ci iti faci planuri pentru ceea ce tine de tine. In clipa in care iti
vorbeste cineva, ascultarea este cel mai frumos cadou pe care i-l poti oferi,
deoarece atunci ii daruiesti atentia ta, ii daruiesti fiinta ta,
ii daruiesti existenta ta pentru acele momente investite in ceea ce are
sa iti transmita. Daca pe tine te preocupa doar propria persoana, atunci este
de inteles motivul pentru care nu esti dispus sa te implici in procesul de
ascultare.
Ego-ul traieste foarte
mult in “a face”. De fapt, pentru el, starea constienta de “a fi” reprezinta o
amenintare, la fel cum reprezinta si ascultarea. Daca esti dispus sa asculti
chiar daca cel de langa tine iti vorbeste despre el, atunci inseamna ca, de
fapt, nu il asculti pe el, ci il asculti pe Noi. Atunci realizezi ca nu exista
“eu”, ci Noi. “Propriile” caracteristici, “propriile” realizari, “propriile”
experiente, sunt niste posesiuni, care pot exista doar in lumea egotica, adica
in lumea care se bazeaza pe separare.
Noi nu suntem
separati. Noi suntem Unul. Ceea ce faci tu poate fi o sursa neincetata
de inspiratie, insa nu este nevoie sa anunti tot ceea ce faci TU, cum te simti
TU cand faci ceea ce faci, ceea ce adori TU, ceea ce doresti TU. Cel de langa
tine, la fel ca tine, are o capacitate nativa de a percepe ceea ce il poate
inspira din trairea ta. Nu este necesar sa ii subliniezi tu acest lucru,
deoarece ii poate anula interesul fata de ceea ce putea insemna o buna lectie
de “a fi”.
In clipa in care ii
spui celui de langa tine ceea ce crezi tu despre tine, ceea ce vezi tu la tine,
atunci, efectiv, te indepartezi constant de el, deoarece toata concentrarea ta
se canalizeaza pe tine. Bineinteles, acum depinde si de cel care primeste
cuvintele tale. La inceput, intr-o relatie, de orice natura, este ceva normal
sa vorbesti despre tine, insa la un moment dat, exista o probabilitate
desavarsita ca dorinta de afirmare sa vorbeasca prin tine. Si nu ca ar fi ceva
“rau”. Insa, acum depinde doar de modul in care te simti tu cu tine, cu
cel care alearga dupa atentie, apreciere si afirmare.
Suflet drag, in clipa
in care asculti fara ganduri, fara idei, fara opinii, atunci de fapt, ii
daruiesti celui de langa tine dragostea ta fata de el. In clipa in care ii
vorbesti despre tine celui de langa tine, atunci tu ii daruiesti dragostea ta fata
de tine, insa nu fata de Adevaratul Tu, ci fata de ego-ul tau, aflat in
permanenta in cautare de hrana. Gandurile, sentimentele, cuvintele, sunt toate
exprimarea energiei atotprezente, sub respectivele forme. Iar daca tu iti
directionezi gandurile, sentimentele si cuvintele catre ego-ul tau, nu faci
altceva decat sa ii maresti ponderea de prezenta si, implicit, de influenta,
asupra vietii tale. Ceea ce duce la o traire in lumea dorintelor, a
aprecierilor, a posesiunilor, a acumularii. Iar aceasta lume este o lume a
separarii.
Poti avea tot ceea ce
visezi, insa nu este necesar sa vorbesti asta. Vorbeste doar cand simti ca poti
inspira prin ceea ce ai realizat. Vorbeste doar cand simti ca viata ta ar putea
inspira. Vorbeste despre tine, deja simtind ca vorbesti despre si pentru
Noi. Si nu uita sa asculti. Asculta, caci astfel iti vei putea crea o relatie
deschisa, constienta, cu cel de langa tine, care, de fapt, esti Tu. Implica-te
in ceea ce asculti si asculta fara a mai face altceva. Mangaie ceea ce asculti.
Iubeste ceea ce asculti. Multumeste pentru ceea ce asculti, caci astfel te
vei deschide catre a te regasi in toti si in toate.
Tot ceea ce patrunde
in realitatea ta, este o oglindire a ceea ce tu manifesti. Fiecare circumstanta
iti arata locul din care creezi. Chiar daca uneori nu pare, tu nu traiesti
pentru tine, pentru ca tu esti o iluzie. Separarea este o iluzie. Tu
traiesti pentru Noi, deoarece Noi suntem Acelasi. Noi suntem Unul. Noi
Suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu