LA MULTI ANI 2013!!

Anul care vine sa iti aduca speranta unui nou inceput, energia necesara pentru a-ti implini toate obiectivele, intelepciunea de a aprecia fiecare zi prin micile bucurii pe care ti le ofera si pe acel cineva care sa te faca sa zambesti.

Fie ca spiritul sarbatorilor de iarna sa patrunda in casa si in sufletul tau si al tuturor celor dragi! Iubirea, bucuria, intelepciunea si generozitatea sa va fie calauza in 2013! In speranta unui an mai bun, va trimit o boare de sanatate, un strop de incredere si fericire!

 

2013 va fi un an al schimbarilor si al autocunoasterii.
Trebuie sa fii deschisa cu tine insati daca vrei altceva atat de la tine, cat si de la cei din jur. Este momentul in care nu trebuie sa te multumesti cu doar a te uita la altii cu misi traiesc povestile, alege sa nu fii un martor ce sta pe margine ci fii prezent in mijlocul povestii.

Invata sa spui deschis ce simti si ce vrei. Daca iti este frica de ceva, nu lasa ca acel lucru sa iti controleze viata. Fie il ignori, fie il infrunti. Fii atent la cel de langa tine, asculta ce spune, incearca sa intelegi, pentru ca simpla prezenta nu este suficienta in anumite cazuri.
Nu mai baga in seama ce spun cei din jur despre tine, barfele construiesc o personalitate falsa. Daca tu ramai corect fata de cine esti, iar caracterul tau e sincer si nu incerci sa iti pui o masca, vei vedea ca persoanele care cu adevarat merita un loc in viata ta vor ramane alaturi de tine si te vor accepta asa cum esti.

Presiune, stres, viata
Da, va fi un punct in care va trebui sa iei o decizie pe care nu ti-o doresti. Vei avea remuscari, vei regreta poate, dar nu poti sa opresti anumite lucruri. Poti doar sa prelungesti agonia.
Prin faptul ca incerci sa iti protejezi inima si ridici ziduri pentru a-i tine pe restul departe de ea, nu faci decat sa te incarcerezi pe tine. Nu o protejezi pe ea, o inchizi intr-o cutie si nu o lasi sa iubeasca. Curajul de a fi fericita si iubita consta in a te expune unor situatii care, poate, te vor rani, dar care iti vor aduce si cele mai frumoase bucurii.
Viata e uneori complicata, grea, rautacioasa, trista si nelinistita. Insa tot viata e plina de fericire, iubire, bucurii, miracole, umor, trairi de neuitat si familie.
Poti sa iti traiesti viata simplu: respectand anumite reguli, ridicand anumite bariere pentru a nu fi ranita, ramanand in acelasi culcus confortabil, poti sa te multumesti cu putin, pentru ca iti este frica de esec, poti sa nu spui ce gandesti din frica de a nu fi respinsa. Da… poti face toate cele de mai sus si vei avea o viata simpla.

Eu nu iti doresc o viata simpla, vreau sa ai parte de provocari, vreau sa te provoci chiar tu pe tine insati sa depasesti orice obstacol, sa treci peste orice zid ar ridica cei din jur sau chiar tu! Vreau sa respiri, sa traiesti, sa iubesti si sa razi in fiecare zi!

Zidurile inimii

 

Atunci când zidurile despart sufletele, atunci când iubirea nu pătrunde în casă, atunci când mintea construieşte ziduri, atunci când trăim în umbra zidurilor şi nu lăsăm inimile celorlalţi să-şi reverse dragostea în curtea noastră, atunci când ne este frică şi ne zidim până şi poarta, atunci noi stăm în închisoare.

E închisoarea cea mai cumplită. E închisoarea sufletului, construită de mintea noastră.

Ce putem face?

Cum putem scăpa de negurile sufletului nostru?

Cum putem alunga frica, neputinţa şi tristeţea…omniprezenta tristeţe, ce ne slăbeşte şi ne doboară?

Am putea dărâma zidurile!

Ar fi primul gând şi prima opţiune.

Dar ce ne-am face fără ziduri?

Am fi goi în faţa tuturor. N-am mai avea intimitatea şi nici liniştea, pe care cu greu am construit-o în jurul nostru.

Poate că e mai bine să umplem zidurile cu sufletul nostru.

Poate că e mai bine să le dăm iubirea din inima noastră.

Dacă le oferim arta picturii şi le acoperim cu imagini minunate, dacă punem sufletul în ele şi le îmbrăţişăm cu dragoste, atunci vor împărţi iubire în lumea întreagă.

Nu vom mai striga, chemând iubirea.

O vom privi cum vine în viaţa noastră… sosind de după primul colţ, aducând cu ea pacea, liniştea şi Lumina.

Sute de lucruri minunate vor doborî DUREREA. Vom fi purtaţi în lumea plină de dragoste, prin ţinutul inimii.

Iar zidurile vor radia dragoste, primită şi împărtăşită, direct din arta care le dă viaţă.

Autor text: Răzvan

 http://filedelumina.ro/

Arhim. Siluan Visan-Irodul de astazi, pruncii de maine

 

Nasterea unui copil este intotdeauna o mare bucurie pentru o familie, o minune vizibila prin care se poate vedea rodul dragostei ce exista intre cei doi. Copilul poate fi sprijin, ajutor, implinirea visurilor avute; sau mai mult decat atat, prilejul de a invata sa ne jertfim, sa slujim si sa iubim.

Pentru a creste un copil asa cum este bineplacut lui Dumnezeu este nevoie sa-l crestem in dragoste, dar dupa cum spunea si Pr. Vasile Gavrila: "Copilul nu are nevoie numai de dragostea parintilor, ci si de dragostea dintre ei".

Bucuria, nevinovatia copilariei si dragostea cu care te imbratiseaza un copil sunt bogatia fara de pret pe care o are un parinte. Chiar si sarac, se simte ca un rege in casa lui; traieste iubind si daruind, se jertfeste nadajduind…

Cu mare mahnire in suflet aflu din presa si marturisiri ca exista oameni care s-au impotrivit unei asemenea bucurii. Bineinteles ca au avut o scuza, dar nu este suficient pentru a te indreptati in fata oamenilor si a lui Dumnezeu!

Oare Irod nu a avut o scuza pentru ca a omorat 14000 de prunci?... I-a fost teama sa nu-si piarda regatul, si a recurs la acest masacru fara scrupule. Nu i-a fost mila, a ordonat uciderea lor orbit de putere. Nu acelasi lucru fac si cei ce avorteaza?... "Vor sa-si traiasca viata spun, "a fost o greseala"!

Cum pot sa fiu atat de linistit cand stiu ca pe aceasta moarte eu imi construiesc "fericirea"? Cum pot ucide un prunc atat de nevinovat si curat, singurul lui pacat fiind faptul ca a venit cand nu era asteptat! Sau mai bine zis, cautam sa-l ucidem inainte de a ne uita in ochii lui si a-i spune: "Tu esti de vina! Eu doar am vrut sa-mi traiesc dragostea…"

Poate ca pentru Irod a fost o intamplare nefericita faptul ca Hristos s-a nascut atunci, pe vremea domniei lui. A incercat sa indrepte aceasta "greseala" prin crima, dar singurul lucru pe care l-a reusit a fost sa ramana in istorie ca un ucigas fara mila, obsedat de putere. A omori pe cineva care ti-a facut rau, iar tu orbit de suferinta nu ti-ai mai putut pastra mintea limpeda, se poate intampla, dar prin pocainta poti avea si iertarea lui Dumnezeu; un copil mic, nevinovat si bucuros ca traieste, cum il poti omori?...

Se cauta tot felul de motive stiintifice prin care sa-si linisteasca constiinta cei ce recurg la avort pentru a-si "continua" viata. Saracii… Oare nu traiesc dupa aceea intr-un iad ce nu-i lasa sa fie oameni normali? Nu sunt distrusi pe viata, fara a putea sa uite crima facuta? Au impiedicat un suflet sa se bucure de viata, l-au jertfit ca sa ramana regi peste o impresie falsa de stapanire.

Nu numai doctorul care face avortul are mainile pline de sange, ci si parintii ce cu usurinta decid soarta unui suflet! Doctorul este asemenea soldatului care a primit ordin de la Irod pentru a ucide, nu are importanta ce crede, trebuie sa execute!...

Mi se sfasie inima de durere ca in timp ce pomenesc la Sfanta Proscomidie, nu pot scoate particica si pentru aceste suflete (deoarece numai cei botezati pot fi pomeniti in cadrul Sfintei Liturghi, eu ii pomenesc in putina rugaciune personala). Raman suflete chinuite de lipsa rugaciunii noastre, de dragostea noastra si de uitarea celor mai multi dintre noi… Vai mamei si tatei care vor fi judecati de sufletele copiilor ce i-au refuzat!!! Caci dupa cum marturisea un Parinte, nu Hristos ii va judeca pe acestia, ci vor sta in fata copiilor lor dand socoteala.

Daca este adevarat ca in Romania se fac aproximativ un million de avorturi pe an, suntem mai rai decat Irod! Suntem mai vinovati decat el, caci nu a stiut cine este Hristos, dar noi stim! El nu putea trai fara putere, noi nu putem sa traim fara placere! Vai noua!!!

Sufletul apare in clipa in care viata incepe prin fecundatia produsa si oricat de mic ar fi embrionul, se aud bataile inimii cu aceeasi intensitate ca si dupa nastere. Primul organ care se dezvolta va fi inima, primul simt-auzul; pentru a creste traind dragostea ce-o poate cunoaste prin cuvantul auzit. Un suflet mic ce vrea sa cunoasca, sa traiasca, sa iubeasca…

Nu exista cuvinte prin care sa descrii suferinta, nu exista scuze pentru a-ti motiva decizia, nu exista putere care sa-ti dea dreptul sa ucizi! Singurul lucru pe care-l avem este libertatea de a decide, pentru noi si nu pentru altii! Ne mantuim prin jertfa noastra, nu prin jertfa altor suflete!...

"Asa zice Domnul: "glas se aude in Rama, bocet si plangere amara. Rahila isi plange copiii si nu vrea sa se mangaie de copiii sai, pentru ca nu mai sunt" (Ierem. 31, 15). Sa plangem toti, caci numai lacrima mai poate stinge vapaia iadului, lacrima plina de pocainta…"

http://www.crestinortodox.ro/

 

Expresiile Iubirii

 

Iubirea nu controleaza un partener, nu inseamna mila sau ingrijorare fata de familie si prieteni si nu reprezinta nici succesul profesional si nici posesiunile.
Iubirea nu depinde de

faima, statut social, bunastare financiara sau parerea celorlalti despre tine. Iubirea nu este o cruciada in numele credintelor personale. Iubirea nu necesita intelegerea tehnicilor spirituale mistice, a componentelor karmice ale vietii, in continuumul care cuprinde intregul timp si spatiu sau a legilor universului.

Atunci, ce anume este Iubirea?

In termeni simpli, Iubirea este Dumnezeu care Se impartaseste tuturor creatiilor Sale.

Iubirea este forta vindecatoare a universului.

Iubirea e parte din suflet si tot ce are nevoie este ca voi sa acceptati aceste senzatii innascute de iubire a celorlalti si de a primi iubirea lor.
Iubirea nu are limite, nu are granite, cand este vorba despre amplitudinea sa.

In exprimare, Iubirea inseamna a-i trata pe ceilalti cu bunatate, corectitudine, onestitate, compasiune, intrajutorare si solicitudine. Daca se poate spune ca iubirea are „ingrediente”, atunci cele de mai sus ar reprezenta cateva dintre ingredientele exprimarii dumnezeiesti, in actiune.

A sti ca tu si Dumnezeu si toate celelalte creatii ale lui Dumnezeu sunteti inseparabili – inseamna iubire. A sti ca Pamantul este o fiinta sensibila si constienta si a-i respecta toate formele de viata – inseamna iubire
A intelege ca nimeni nu ii poate cunoaste pe ceilalti, la nivelul sufletului si de aceea sa nu-i judeci, dar nici sa nu le aprobi o actiune considerata nedreapta – inseamna iubire

A-ti asculta sinele dumnezeiesc, inseamna iubire. A trai o viata care incurajeaza iubirea de sine, inseamna iubire. A simti tu insuti bucurie, cand o vezi in ceilalti, inseamna iubire.

A face ceva care ii aduce bucurie altuia, inseamna iubire. A te ierta pe tine si pe ceilalti, inseamna iubire. A imparti din toata inima, inseamna iubire. A face fapte bune, fara a le atasa asteptari, inseamna iubire.

A simti pace in inima si in minte, inseamna iubire. Fiorul tacut pe care il simti, atunci cand vezi un apus sau auzi cantecul unei pasari, inseamna iubire, iar un zambet reprezinta una dintre cele mai simple si mai stralucitoare expresii ale iubirii.

In fiecare sau in toate aceste situatii, precum si multe altele cu care va puteti intalni si in care stiti instinctiv ca sunteti Iubire in actiune, voi va exprimati iubirea pentru si de Dumnezeu.

http://www.editura-foryou.ro/

 

Bucuria Inimii

Viata ca un carusel. Un adevarat carusel de emotii, situatii si oameni, care ne ia placut prin suprindere uneori si ne copleseste alteori. Preferam cu totii ca balanta sa incline puternic in favoarea momentelor de bucurie, iubire si liniste sufleteasca.

Si totusi stim si vedem zi de zi ca nu avem cum sa fugim si de acele momente carora parca le lipseste lumina care ne-a insotit in alte vremuri. Si devenim nelinistiti, si frustrati la gandul: « Offff, cum o mai rezolv si pe aceasta? Cine ma ajuta? Sper sa iasa bine in final… »

Ei bine, in continuare voi vorbi despre o practica pe care eu o folosesc zi de zi si care ma ajuta sa incep ziua, sa o traversez si sa o termin cu seninatate si zambet pe chip. Sunt sincera cu voi: nu vreau sa va «vand» nicio super solutie sigura 100% care va garanteaza o stare de bine permanenta. Ce urmeaza este o perspectiva cu care eu am rezonat foarte bine si care pe mine ma ajuta incredibil. Nu vreau sa propun nicio solutie universala, caci evenimentele din fiecare zi imi confirma ideea ca fiecare din noi are o Cale care i se potriveste, care se muleaza pe sufletelul fiecaruia.

Asadar .. ce facem ca sa experimentam Bucuria de a Trai zi de zi, clipa de clipa? Caci despre asta e vorba, nu? Sa reusim sa gasim acel «ceva» care sa ne ajute sa ne bucuram de noi si de totul din jurul nostru. Eu una asta am ajuns sa cred cu tarie in urma trairilor mele recente: ca venim Aici din si pentru Iubire si Bucurie. Unde este toata aceasta lupta de care tot aud, cand eu simt si vad in jurul meu Iubire, Bucurie si o Abundenta de oportunitati pentru a ma manifesta prin atatea forme de diversitate ? Sa credem ca Dumnezeu ne-a «aruncat» pe aceasta Planeta doar pentru a ne lupta intre noi si a concura in cine are mai multa dreptate? Sincer ma indoiesc, dar stiu ca fiecare are dreptul la propria credinta si la propia viziune asupra vietii. La urma urmei, Dumnezeu iubeste diversitatea manifestata in atatea forme diferite de emotii si opinii.

Eu cred si simt ca Dumnezeu isi doreste pentru noi sa ne jucam frumos si sa experimentam Bucuria Inimii. Suna frumos, nu? Dar cum reusim sa traim permanent intr-o Bucurie a Inimii? O varianta ar fi urmatoarea: reusim sa experimentam complet Bucuria Inimii prin trairea in Prezent. Stiu, sunt foarte multe tehnici si scriitori care vorbesc si prezinta beneficiile si modalitatile prin care sa ne ancoram si sa ramanem in Prezent. Caci Prezentul poate fi vazut intr-adevar ca scopul tuturor practicilor spirituale. Si la fel de adevarat este cat de greu reusim sa ramanem centrati in Prezent si sa ne bucuram de el.

Asadar: modalitatea prin care eu una reusesc sa traiesc in Prezent este sa imi pastrez atentia asupra tuturor lucrurilor si sentimentelor care ma traverseaza in Acum si sa fiu profund recunoscatoare pentru ele. Cheia mea pentru Bucurie este Recunostinta. Recunostinta dubla: o data pentru prezenta acelui lucru sau a acelei persoane in viata mea si pentru beneficiile aduse, si a doua oara recunostinta pentru oportunitatea adusa de acel lucru, acel om: oportunitatea de ma bucura. Calugarul David Steindl Rast spunea ca Recunostinta are doua parti importante: (1) apreciere pentru tot ce ai si traiesti si (2) uimirea, surpriza ca lucrul respectiv, persoana respectiva, reprezinta un dar pentru fiecare din noi. Uitati-va la un copil si observati-i uimirea si incantarea cu care descopera orice in jurul sau, ca si cum totul este un cadou pentru el si ii apartine total. Cum traieste la intensitate orice noua descoperire si cum rade la cel mai mic semn de jucausenie!

Trecand la o explicatie practica, iata cateva exemple care pot ajuta in experimentarea acestei stari de Recunostinta. Sa incepem cu trezirea din fiecare dimineata. Da, si eu sunt somnoroasa in fiecare dimineata pana imi intru in ritm, si eu mai «trisez», furand cate 5 minute dupa ce suna alarma dimineata, si apoi inca 5 minute, si apoi inca 5 minute … Spuneti ca voi nu faceti asa .. ?! In timp ce tot mai prelungesc somnul cu cate 5 minute si pe masura ce incep sa devin tot mai lucida, imi «rasare» urmatorul gand: « Uau, o noua zi! Multumesc pentru aceasta zi! ». Repetandu-mi acest gand, apare altul de la sine. Si anume: apare o senzatie ciudata la inceput, dar care devine treptat dulce si frumoasa si ma face sa ma simt speciala. Multumind pentru o noua zi, incep sa o vad ca pe un dar primit. Ceea ce ma bucura imediat.. E cineva printre noi caruia sa nu ii placa cadourile ? ? Apoi apare urmatorul gand: «Uau, am in fata 16 ore de trezie, in care am atatea emotii, atatea lucruri de experimentat! Uau, 16 ore numai pentru mine ? Ce bucurie! Pai sa incepem..» Gandurile acestea se deruleaza cu o rapiditate dulce cand inca mai stau in pat, sub patura. In secunda urmatoare, patura a zburat, iar eu sar in sus pentru a incepe acele 16 ore de experiente, cu un zambet cat un dovleac de mare pe fata!

Practica continua apoi cu multumire pentru toate lucrurile frumoase si utile care imi rasar in cale: apa calda de la robinet, igiena sapunului, cremele pe care folosesc pentru a-mi hidrata pielea, hainele cu ajutorul carora aduc mai multa culoare in viata mea, parfumul care imi zambeste strengareste, micul dejun, si tot asa .. Iar din momentul in care ies afara, deja incepe o noua aventura: cand pasesc afara, primul lucru pe care il fac este sa inspir o gura puternica de aer proaspat si sa imi ascut simturile pentru a ma bucura complet de toata minunatia de afara. Adierea vantului pe obraji, nuantele si unicitatea cerului in fiecare moment, culoarea copacilor de pe strada mea, lumina soarelui, zambetul unui copil, joaca vreunui motan… Nu mai spun de bucuria mersului pe care o simt si de binecuvantarea pe care o simt pentru faptul de a avea doua picioare care ma duc unde vreau eu… Déja pana cand am ajuns la metrou, ma simt atat de binecuvantata pentru a fi simtit toate aceste bucurii, ca imi vine sa topai in sus de bucurie! Si … nu as avea motive suficiente?

Pentru mine este important sa traiesc toate aceste momente intr-o permanenta conectare la starea de apreciere si recunostinta. Sa raman prezenta cu atentia pe fiecare lucru din jurul meu. Din momentul in care am trecut pe modul automat, s-a spulberat toata starea de recunostinta la care am dreptul. Din momentul in care grabesc ritmul pasilor si al gandurilor spre a ajunge mai repede la o destinatie, din momentul in care atentia mea este indreptata catre locul in care voi ajunge, ma las deconectata de la minunatia clipei din Prezent. Oricum ma indrept spre locul la care vreau sa ajung si oricum voi ajunge acolo, de ce sa nu ma bucur de darurile de-a lungul calatoriei?

In minte poate aparea insa urmatoarea intrebare: «Bun, am inteles, e usor sa fii recunoscator pentru lucrurile frumoase si bune din jurul nostru, dar cum apreciezi lucrurile care iti dau de furca, lucrurile care par sa iti faca viata mai dificila? Cum ramai in recunostinta cand esti bolnav de exemplu, cand te-ai certat cu cineva, cand nu iese un proiect la serviciu?» In cazul acestora, acelasi Brother David Steindl Rast ne spune ca putem fi mai ales recunoscatori pentru oportunitatea adusa de acel lucru. De exemplu: cand ne doare ceva sau cand ne imbolnavim, putem fi recunoscatori pentru faptul ca putem lua pastile care sa ne amelioreze durerea, pentru faptul ca putem merge la doctor sau pentru persoana din jurul nostru care are grija de noi in acele momente. Cand ne certam cu cineva, putem fi recunoscatori pentru oportunitatea care ni s-a oferit de a arata mai multa empatie, incercand sa intelegem si punctul de vedere al celuilalt. Cand nu iese proiectul la serviciu, putem fi recunoscatori pentru ca am experimentat acele greseli pe care de acum inainte stim sa le evitam. Si lista poate continua .. E nevoie doar de putina imaginatie la inceput pentru a identifica ocaziile in care sa ne exprimam recunostinta, ca apoi totul vine ca pe roate.. Si sa nu ma credeti pe cuvant, va rog sa experimentati pe propria piele? !

Trairea in Recunostinta devine astfel o practica spirituala in sine. Pentru ca experimentand-o in fiecare clipa, ne incarcam de o asemenea bucurie care nu ne va parasi prea curand. Osho spunea despre Iubire ca nu este o relatie intre doua persoane, ci reprezinta un nou stadiu al constiintei noastre. La fel cred si eu despre Recunostinta. Traind-o si practicand-o in fiecare zi, ne ancoram intr-o stare de multumire si liniste totala din care ne este mult mai usor sa extragem toata puterea si iubirea de care avem nevoie pentru a traversa zi de zi cu zambetul pe buze si seninate pe chip. Daca pare simplu, este pentru ca intr-adevar simplu! Cere un bob de credinta si o raza de perseverenta pentru inceput, dupa care Bucuria va curge firesc …

Am scris acest articol, fiind profund impresionata si inspirata de vizita calugarului Brother David Steindl Rast la Bucuresti, adus in Romania prin marinimia lui Horia Turcanu si a Elenei Francisc carora le multumesc din inima! Si sunt mai ales recunoscatoare lui Brother David pentru felul in care mi-a atins inima si in care mi-a adus atat de multa Bucurie si Liniste in suflet!

http://www.humanitysteam.ro/

Acceptare, nu autosuficienta

Fiind in preajma sfarsitului de an, multi dintre noi avem tendinta de a face bilantul anului care tocmai a trecut. Privind in urma, ne agatam de evenimentele care tocmai s-au incheiat si incercam sa tragem concluzii. Am devenit oare mai buni? Mai calzi? Sau mai nepasatori? Ne-am mintit oare mai mult? Am visat mai putin? Am devenit mai vii? Ce parti din sufletul nostru au fost lasate sa moara? Constient sau nu, toate aceste emotii reprezinta piesele unui puzzle numit dezvoltare personala.

Sunt sigura ca toti am facut ceva cu care ne mandrim in acest an.

Fie ca este vorba de o noua slujba, intemeierea unei familii sau capacitatea de a iubi mai mult, ne-am dat voie sa fim binecuvantati de soarta. In acelasi timp, sunt sigura ca in urma acestui an am adunat noi regrete. Am facut lucruri cu care nu ne mandrim si ne dam seama ca uneori nu putem face nimic mai mult decat a ne cere iertare.

Dincolo de aceste realitati cu care fiecare dintre noi se confrunta, multi dintre noi regasim lucruri pe care am fi vrut sa le schimbam, dar nu am reusit. Iar asta ne face sa ne purtam de parca timpul nu mai are rabdare cu noi. De exemplu, eu mi-am propus sa invat sa inot, insa nu am reusit asta si m-am invinovatit ca de atatia ani imi doresc sa fac pasul asta si de fiecare data teama imi este alaturi. Totusi, anul acesta am reusit pentru prima data sa fac pluta in mare, sa indepartez tendinta de a controla pentru a-mi da voie sa ma las purtata de apa. Chiar daca nu mi-am atins scopul principal, acela de a inota, am facut un pas pe care altadata nu am reusit sa il realizez. Si atunci am contientizat ca e nevoie sa ne bucuram de oportunitatile marunte pana ajungem la scopul final al calatoriei noastre.

Asadar, ceea ce vreau sa subliniez in acest articol este ca intre acceptare si autosuficienta nu exista semnul egalitatii.

Desigur, acesta isi poate face aparitia cu usurinta daca il lasam. Insa vreau sa va fac o invitatie de a privi in urma voastra si de a va intreba ce ati fi vrut sa schimbati si nu ati reusit. In acelasi timp, cautati printre sertarele autocriticii si intrebati-va daca nu cumva ati evoluat in acel plan, dar pur si simplu nu v-ati dat seama.

Acceptand o situatie cu care ne confruntam, ii dam posibilitatea sa se dezvolte si in alte directii. Ii dam posibilitatea de a creste din simplul motiv ca incercam sa o imbratisam, nu sa o criticam. Desigur ca primul nostru impuls este acela de a spune ,,eu nu o sa reusesc niciodata sa fac asta” sau ,,degeaba ma straduiesc, nu sunt in stare sa fac asta”, insa o data ce acceptam ca NU putem face lucrul respectiv, o povara este indepartata din sufletul nostru. Nu uitati, insa, ca aceasta povara se poate transforma in cele mai usoare aripi.

Printre cozonaci si colinde opriti-va un moment si intrebati-va: ce nu accept la mine insami? Cum pot intoarce asta in favoarea mea?

http://www.damaideparte.ro/

 

7 lucruri pe care le-am trait si invatat in 2012

 

Nu pot sa-mi explic asta, dar mi-as fi dorit uneori sa fiu un om de stiinta. Sa stau linistita in camera mea, inconjurata de mii de carti si caiete in care sa-mi scriu notitele. Sa surprind lumea din jurul meu pentru a o putea cuprinde. Poate ca singurul lucru care se regaseste in fiinta mea si are legatura cu aceasta ocupatie este capacitatea de a trage concluzii.

Asadar, regasiti mai jos 7 lucruri care mi-au influentat procesul de dezvoltare personala in acest an:

1.    Exista un timp al rabdarii si un timp al actiunii. Cel mai important invatator este cerul insusi: atunci cand este plina, luna se hotaraste sa descreasca pentru a deveni noua si a gasi puterea sa creasca. Am observat, asadar, ca inainte de a cauta noul in viata mea, este nevoie sa las deoparte obiceiurile care imi ingreuneaza schimbarea.

2.    Daca nu imi ofer eu respectul de care am nevoie, ceilalti nu o vor face. O parte din mine astepta intotdeauna aprecierea celorlalti, insa chiar si in momentele in care aceasta venea, parca nu era suficienta. Am invatat, astfel, ca respectul este ascultarea propriei voci interioare si actionarea conform acesteia. Si chiar daca ceilalti sunt deranjati de aceasta voce pentru ca nu sunt obisnuiti cu ea, atata timp cat eu raman autentica, si ei se vor opri sa o asculte, chiar si cu riscul negarii ei.

3.    Iubirea m-a facut sa inteleg ca pe masura ce devin a celuilalt, imi apartin de fapt mie. Anul acesta am simtit cu adevarat ce inseamna iubirea. Si chiar daca a durat mai putin decat mi-as fi dorit, profunzimea trairilor si insuficienta cuvintelor au reusit sa transceada timpul. Am reusit sa ma bucur de prezenta celuilalt si am invatat ca doar cateva momente pot fi mai intense decat o viata intreaga. Multumesc, B!

4.    Nu stiu ce se ascunde in spatele suferintei nimanui. Desi de multe ori doar presupunem, niciodata nu vom putea sti adevarul despre ce se ascunde sub cea mai trista expresie, dar nici in spatele celor mai frumoase zambete. Si am mai invatat ca cea mai mare greseala cand eu sufar si tu suferi este sa ne blamam unul pe altul. Abia cand am fost in situatia asta, am constientizat de fapt ca durerea pe care o purtam intrinsec ne determina sa nu mai vedem durerea celuilalt si tocmai de aceea ajungem sa ne invinovatim pentru ceva ce nici macar nu ne apartine.

5.    Desi oamenii din viata mea dispar, amintirea lor este cea mai pretioasa consolare. Anul acesta a murit o foarte buna prietena, insa prezenta ei in aceasta viata a fost poate cea mai mare sfidare adusa timpului. Mi-a fost greu sa invat si poate ca nu am reusit asta in totalitate, ca ne putem bucura de ceilalti pana intr-un anumit moment, iar amintirea lor este ceea ce putem pastra de fapt. Poate faptul ca floarea ei preferata a fost floarea soarelui, nu era altceva decat o invitatie catre noi inceputuri.

6.    Atunci cand nu gasesti schimbarea in interior, exteriorul poate fi o piedica. Anul acesta m-am mutat de sapte ori in speranta ca imi voi gasi locul, insa tot acest proces nu a fost decat rezultatul unei confuzii si mai mari. Ironic sau nu, am revenit in acelasi loc de unde am plecat si am constientizat ca atata timp cat sunt impacata, locul meu poate fi si in singuratate, si in mijlocul celorlalti. De asemenea, am regasit dorinta de a-mi complica viata atunci cand lucrurile par sa urmeze o ordine fireasca ce in ochii mei parea doar monotona.

7.    Desi pari sa-ti fi pierdut drumul, niciodata nu esti in alta parte decat pe calea ta. M-am gandit atat de mult la drumul meu incat am uitat ca pasii mei il batatoresc in fiecare zi. L-am vazut atat de mult in termeni abstracti incat am uitat ca il traiesc la nivelul cel mai concret. Desi am simtit la un moment dat ca ,,mi-am pierdut calea”, mi-am dat seama ca acest lucru este imposibil. Pentru ca nu putem fi in alt loc decat pe calea noastra. Si am mai invatat ca nimeni nu-mi poate spune unde incepe si unde se termina un drum pentru mine. La urma urmei, trairile proprii sunt cele mai mari confirmari. Mai mari si decat ale oamenilor de stiinta!

Andreea

http://www.damaideparte.ro/

 

A privi cu iubire

 

Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să‑i vezi bunătatea. Ceea ce trăieşti depinde de felul în care priveşti lucrurile. Când priveşti prin prisma judecăţii, viaţa este denaturată şi goală. Când priveşti cu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.

Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a încerca să‑ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atât este mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii mai înfricoşat.

Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să o îmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită.

Paul Ferrini

http://filedelumina.ro/

Lao- tzu – intelepciune chinezeasca

 

Daca esti iubit de cineva iti da putere, in timp ce daca iubesti pe cineva iti da curaj.

Fii multumit cu ceea ce ai, bucura-te de ceea ce ai. Cand iti dai seama ca nu-ti lipseste nimic, toata lumea e a ta.

Viata este o serie schimbari naturale si spontane. Nu le opune rezistenta- asta duce la suferinta. Lasa lucrurile sa curga natural in ce directie vor ele.

Sanatatea este cea mai mare posesie. Multumirea este cea mai mare comoara. Increderea este cel mai mare prieten. Constienta este cea mai mare bucurie.

Daca nu schimbi directia s-ar putea sa ajungi acolo unde te indrepti.

In centrul fiintei tale este raspunsul. Stii cine esti si ce vrei.

Bunatatea in cuvinte creeaza incredere. Bunatatea in gandire creeaza profunzime. Bunatatea in daruire creeaza iubire.

Fa lucrurile dificile atunci cand sunt usoare. Fa lucrurile mari atunci cand sunt mici. O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.

Cel ce stie nu vorbeste. Cel ce vorbeste nu stie.

Cel care nu are incredere suficienta nu se va bucura de increderea altora.

Am doar trei lucruri de invatat: simplitate, rabdare, compasiune. Acestea trei sunt cele mai mari comori.

Muzica din suflet este ascultata de univers.

Atunci cand iti dai seama ca toate lucrurile se schimba, nu te mai atasezi de nimic.

Daca nu ti-e frica sa mori, nimic nu este de nerealizat.

Sa-i cunosti pe altii este intelepciune, sa te cunosti pe tine insuti este iluminare.

Cel care ii cucereste pe altii este puternic, cel care se cucereste pe sine insusi este atotputernic.

http://autoeducare.ro/

 

Intalnirea cu realitatea a ceea ce este

A-ti da consimtamantul in fata a ceea ce inseamna viata este lucrul care ne poate aduce eliberarea suprema. Insa programarea noastra si modelele comportamentale pe care le cunoastem sunt bazate spre a privi in alta directie mai degraba decat a vedea cu adevarat, spre a ne apara in loc de a accepta si spre a incerca sa controlam viata in loc de a o imbratisa asa cum este.

A lua viata asa cum este pare un lucru de neindurat pentru multi dintre noi. Realitatea este o forta incredibila, cu efecte uluitoare. De aceea noi tot cautam explicatii, si intr-adevar explicatiile sunt instrumente puternice pentru stiinta si tehnologie, dar cand le aplicam in viata reala tind sa fie ca niste tranchilizante care ne calmeaza si diminueaza realitatea.

Oamenii cu inclinatii ezoterice vorbesc despre modul in care noi ne-am ales parintii, astfel incat prin ei sa putem invata o anumita lectie de viata de care avem nevoie pentru a deveni intregi. Aceasta teorie este imposibil de dovedit sau de negat; poate fi adevarata sau falsa. Este o afirmatie pe care unii oameni o fac si pe care altii o cred, care are functia de a oferi o explicatie si de a oferi consolare. Cand consideram ca stim motivele unui anumit lucru, atunci pare mai usor de trait acel lucru, in special cand e ceva serios.

O abordare si mai rationala este aceea de a crede ca totul este un nonsens, ca nasterea noastra nu este nimic altceva decat o coincidenta. Si asta este o iluzie care nu poate fi dovedita sau respinsa. Teoria coincidentei are aceeasi functie ca interpretarea ezoterica, si de fapt este vorba despre o alta afirmatie care nu poate fi verificata. Din nou, cautam consolare intr-o explicatie. Oricum ar fi cazul simplul fapt este ca nu stim, cu adevarat, de ce si pentru ce s-au intamplat lucrurile. Tot ceea ce stim este cum stau lucrurile.

Daca ne oprim in acest punct si privim lucrurile asa cum sunt, atunci nu ne ramane decat sa stam in fata realitatii. Este vital sa intelegem asta. Trebuie sa ajungem la un punct de nemiscare in fata realitatii. Apoi realitatea poate incepe sa ne afecteze. Doar realitatea ne poate misca si ne poate ocupa interiorul cu adevarat. Teoriile si explicatiile raman undeva in afara.

Credem ca explicatiile ne vor ajuta sa intelegem o anumita situatie si ca ne va permite, potential, sa ne schimbam. Lasand la o parte faptul ca nu ne putem schimba parintii in niciun caz, ideea de schimbare, atunci cand vorbim despre fiinta noastra, duce lipsa de fundament real. Putem sa ne schimbam, dar nu putem schimba sinele nostru real. Ideea de a ne schimba este o idee a ego-ului, o idee a celui centrat numai pe a face. Ego-ul munceste, se schimba iar asta este o asa-zisa schimbare, pur cosmetica si superficiala, pentru ca, de fapt, ego-ul nu-si poate schimba structura de baza.

Da-ul spus tie insuti si vietii incepe de la parintii nostri. Ei sunt cei care se afla la inceputul vietii, ei sunt punctul de plecare. Cele mai simple, si in acelasi timp profunde si eliberatoare propozitii pe aceasta lume sunt: “Esti tatal meu” si “Esti mama mea”. In acest fel, putem aduce pacea in viata noastra. Respingerea parintilor, ca o incercare de a nega, suprima sau ignora faptul de a fi fiul sau fiica lor, duce la deprecierea de sine si a propriei existente.

Acum cativa ani am vazut la televizor o discutie cu Martin Bormann jun, fiul unui mare comandant si confident al lui Adolf Hitler. Bormann, care a fost implicat in reconcilierea germano-iudaica si care nu a avut niciodata simpatie pentru politica nazista, a spus: “Cand ma uit la tatal meu, ca fiu al lui, simt un sentiment de profunda recunostinta. El mi-a dat viata, si pentru mine asta este un mare dar.”

Asta inseamna sa privesti la substanta, la relatia fundamentala dintre acesti doi barbati. Unul este tatal; celalalt este fiul. Unul a dat viata; altul a primit-o. Ar trebui ca fiul sa-si arunce viata la gunoi pentru ca tatal era un criminal? Acest fapt nu schimba deloc existenta relatiei tata-fiu. Tatal a dat mai departe ceea ce este el. Daca fiul nu primeste darul, daca il neaga, atunci inseamna ca nu-si accepta propria viata.

Crimele tatalui? Nu au nimic de-a face cu fiul si nimic de-a face cu calitatea de a fi tata.Fara indoiala insa ca a fi fiul unui criminal este o soarta dificila; atunci fiul trebuie sa vada si sa accepte ambele laturi; ca tata este tata si tata este criminal; si chiar daca tata este criminal, fiul are dreptul sa il iubeasca.

Acceptarea a ceea ce este incepe cu viata. Nu cu o teorie despre viata, ci cu viata asa cum o experimentam si asa cum este ea; ca un proces care incepe, se dezvolta in diferite faze si apoi ajunge la final.

De aceea, pentru a ajunge sa traim cu adevarat, e nevoie sa consimtim la realitate, asa cum este. Fara regret. Fara dorinta de a o schimba. Dupa ce ajungem sa facem asta, chiar si cele mai teribile evenimente din vietile noastre sunt imblanzite de o doza de pace si, din acel punct, ne pot oferi forta.

bibliografie: ”The healing power of reality”, Wilfried Nells

http://www.damaideparte.ro/index.php/intalnirea-cu-realitatea-a-ceea-ce-este/7274/

 

Atrage dragostea

 

Atragerea dragostei in viata noastra incepe cu iubirea de sine, si inlaturarea oricarui tip de nevoie. Nevoia de a fi intr-o relatie de iubire ne indeparteaza tot mai mult de aceasta. Pare lipsit de logica, dar asa este. O relatie nu poate functiona atunci cand legatura cu noi insine nu este una implinita. Deci, daca ne simtim bine singuri, cu noi insine,si suntem multumiti de aceasta relatie cu sine, vom avea mai multe sanse sa gasim pe cineva care sa vrea sa fie in compania noastra.

“Daca suntem fericiti si impacati cu noi insine atunci vom reusi sa ne imbunatatim toate relatiile. O persoana fericita este foarte atragatoare in ochii tuturor. Daca esti in cautarea iubirii, atunci trebuie sa te iubesti pe tine mai mult, aceasta insemnand renuntarea la auto-critica, lamentare, invinuire, singuratate. Fii multumit cu persoana ta, si alege sa te gandesti la lucruri care te fac sa te simti bine.” Louise Hay

Cativa pasi pentru atragerea dragostei:

Rasfata-te

Viata ne oglindeste sentimentele pe care le avem in inima noastra. Daca suntem o fire romantica, si ne dorim sa gasim iubirea pentru a fi rasfatati, iubiti, alintati, este bine sa incepem cu aceste lucruri. Sa incepem sa ne rasfatam, cumparand flori, sau ceea ce ne-ar placea sa primim de la fiinta iubita. Daca ne-am dori sa fim iubiti, sa incepem sa daruim iubire, sa fim generosi, sa alintam un animal de companie. Toate sentimentele daruite se vor intoarce inapoi sub forma celui mai frumos dar.

Iubeste-te asa cum esti

“Cand te iubesti asa cum esti atunci vei ramane centrat, calm si sigur pe tine, si relatiile tale acasa cat si la servici sunt, automat, minunate.” Louise Hay
Arata-ti dragostea pe care o ai fata de tine, accepta-te si iubeste-te asa cum ai vrea partenerul tau sa te iubeasca. O data ce emotiile tale se contureaza in jurul aceste dorinte de a iubi si de a fi iubit, vei atrage dragostea in viata ta, cu siguranta.

Intalneste persoane noi

Nu te izola, nu ai cum sa intalnesti persoane noi daca nu iesi in oras.

Gandeste pozitiv

Pentru a atrage dragostea in viata ta, una dintre solutii este sa inlaturi toata gandirea negativa pe care o ai despre relatii: “Nu am prieten/sot”, “Nu am mai avut o intalnire de un an”, “Nu am noroc in dragoste.”, “Nu a venit timpul meu inca” Orice gand ce are conotatie negativa nu iti este de folos, si nici nu va atrage dragostea in viata ta. Concentreaza-ti atentia asupra calitatilor tale, a lucrurilor pozitive. Fii pozitiv si relatiile tale vor fi pozitive.

Foloseste afirmatiile pozitive.

Afirmatiile sunt fraze pozitive, care repetate des, si insotite de emotii calde,pozitive, te pot ajuta sa manifesti iubirea in viata ta. Iata cateva exemple de afirmatii pozitive:
“Ma iubesc asa cum sunt” ,“Atrag dragostea in viata mea” ,“Pot sa gasesc dragostea oriunde, sunt implinit si fericit.”, “Ma bucur de iubirea pe care o intalnesc in fiecare zi”,”Ma simt confortabil sa ma uit in oglinda si sa spun Te iubesc”, “Merit dragoste bucurie si tot ce e mai bun in viata”, “Am o relatie sincera si minunata cu persoana care ma iubeste”, “Sunt frumos/frumoasa si toata lumea ma iubeste”, “Sunt inconjurat de iubire, si totul este bine”, “Atrag numai relatii implinite si fericite.” ,Sunt recunoscator/recunoscatoare pentru toata iubirea din viata mea.”

Metoda afirmatiilor (Pavel Corut le numeste sugestii) nu trebuie pusa la indoiala, ea a fost pusa in aplicare de milioane de oameni, functioneaza, si te poate ajuta atat timp cat crezi in ea. Audiobookurile si cartile autoarei Louise Hay pot fi un bun punct de plecare pentru a fi mai receptiv in practicarea afirmatiilor. Cea mai potrivita carte pentru deprinderea tehnicii afirmatiilor este “Pot face acest lucru.Cum poti folosi puterea afirmatiilor pentru a-ti schimba viata”- aparuta la editura Adevar divin. Aceasta carte este deosebit de eficienta, pentru ca exprimarea este simpla, explicatiile sunt la obiect, si sunt insotite de exemple de afirmatii pentru imbunatatirea relatiilor, creativitatii,sanatatii, prosperitatii.
Practicand o gandire pozitiva, echilibrata, vom putea observa ca problema a fost mereu in mintea noastra. Fiind deschisi spre iubire (incepand cu noi insine), fiind pozitivi, generosi si romantici, vom putea atrage dragostea in viata noastra. Practicand afirmatiile si pentru alte domenii, ne putem imbunatati viata in toate aspectele ei.

http://autoeducare.ro/

Controlul emotiilor

Este greu sa supraestimezi emotiile, atata vreme cat ele ne motiveaza viata: ne organizam vietile astfel incat sa maximizam emotiile pozitive si le minimizam pe cele negative. Nu reusim intotdeauna, dar asta incercam sa facem. Emotiile motiveaza toate alegerile pe care le facem. Emotiile sunt mai puternice decat ceea ce psihologii au numit instincte care ne guverneaza viata: foamea, sexul si dorinta de a trai. De cate ori refuzam sa mancam pentru ca nu ne place cum arata mancarea. Despre sex, la fel, se intampla sa nu ne placa cum arata sau ce ne face sa simtim o persoana.

Concluzia este ca tot ce isi doresc oamenii este sa fie fericiti si in functie de ce inteleg despre fericire, actioneaza. Ceea ce ii ghideaza in actiune nu este numai constientul, atunci ar fi foarte usor si am cam fi cu totii fericiti. Dar ne mai ghideaza si subconstientul, iar acesta are ideile lui despre fericire, formate de-a lungul timpului, uneori din frageda copilarie si adesea nu mai sunt de actualitate daca ar fi sa fie confruntate cu ceea ce constientul, ratiunea noastra crede. Adeseori, pentru a ne proteja de durere, subconstientul ne impiedica sa ajungem in unele situatii pe care constientul le doreste. De aceea ne trezim adesea ca suntem sabotati in indeplinirea actiunilor: este doar subconstientul care ne fereste de acele lucruri pe care el le-a invatat a fi dureroase.

In majoritatea timpului emotiile ne sunt de folos, alteori ne stanjenesc. Cum?
- Fie simtim emotia potrivita, dar la o intensitate prea mare sau prea mica (de exemplu: grija este justificata, dar depinde in ce intensitate).
- Fie simtim emotia potrivita, dar o manifestam nepotrivit (de exemplu: mania poate fi justificata, dar manifestand-o in tacere poate fi neproductiv).
- Al treilea mod de manifestare al emotie: emotia nepotrivita (de exemplu frica atunci cand nu este cazul).
De ce apar emotiile nepotrivite? Putem sterge un declansator emotional, de exemplu ca atunci cand cineva ne-o ia inainte la coada, sa nu ne enervam? Sau putem sa schimbam reactia noastra la acel declansator, sa micsoram mania, tratand cu umor sau intelegere acea situatie.

Noi nu suntem sub imperiul emotiilor tot timpul. Emotiile vin si pleaca. Sunt momente in care nu simtim nicio emotie. Dar de ce simtim emotii atunci cand le simtim? Cel mai intalnit mod in care apar emotiile este cand ceva ne afecteaza starea de bine, cand ceva se produce sau urmeaza sa se produca. Emotiile au astfel scopul de a ne pregati sa ne confruntam cu evenimentele respective. Ele produc schimbari in creier care ne mobilizeaza, si actionam fara sa stim ca actionam. Astfel suntem capabili sa actionam suficient de repede.

Emotiile sunt mai puternice decat gandurile noastre constiente. De aceea cateodata este bine sa stim cum sa controlam ceea ce ne produc emotiile. Atunci cand suntem cuprinsi de o emotie nepotrivita, nu suntem capabili sa gandim rational, nu putem accesa unele informatii pe cale le detinem, mai rau, interpretam realitatea in acord cu emotiile pe care le simtim, adica nepotrivit. Stim deja ca nu conteaza cum este realitatea, ci modul in care o privim, iar emotiile negative nu ne ajuta deloc in acest sens.
De aceea unii oameni apeleaza la ajutorul psihologilor, pentru ca si-ar dori sa nu mai fie emotionali, si-ar dori sa aiba control atunci cand au o reactie emotionala. Nu-si doreste nimeni insa sa isi inchida total emotiile. Pe langa faptul ca viata ar deveni mai stearsa, neinteresanta, asta ne-ar pune in pericol. Frica ne protejeaza uneori, ne face sa reactionam promt la pericole. Tristetea si disperarea ne fac sa primim ajutor de la altii. Chiar si mania – emotia pe care multi dintre noi ar vrea sa o elimine- ne este folositoare. Ea ii previne pe ceilalti, dar si pe noi ca ceva ne deranjeaza. Aceasta atentionare poate aduce o schimbare sau poate provoca la randul ei manie in randul altora. Mania ne motiveaza sa incercam sa schimbam lucruri in viata noastra sau in lume.

Ce ne-am dori cu totii este nu sa eliminam emotiile, ci sa eliminam reactiile emotionale la anumiti declansatori.
Se pare ca psihologia nu are solutii instantanee pentru a anula efectul declansatorilor emotionali. Conceptele filosofice buddhiste propun o solutie: acceptarea a ceea ce este. Acceptarea realitatii care ar putea ridica/naste emotii si acceptarea chiar a emotiilor care apar. Odata recunoscute si acceptate de mintea noastra, se schimba focusul de la situatia deranjanta emotional la urmarirea din afara a emotiei din interior. Apoi devine o chestiune de secunde ca emotia sa scada in intensitate. Cu cat repetam aceasta mai des, atunci declansatorul va fi legat de o emotie de mai mica intensitate si astfel va vreste increderea in noi ca putem sa raspundem echilibrat la emotii intense. Cu cat ne privim si observam mai des emotiile , cu atat suntem mai in acord cu noi insine, ajungem sa ne cunoastem si controlam reactiile mai bine.

Idei din Paul Ekman, “Emotion revealed”

In final, si o o idee putin sexista a lui James Joyce : ”Barbatii sunt ghidati de linii de intelect, femeile – de curbe de emotii”.

http://autoeducare.ro/