Trebuie sa privesti cerul, sa asculti vantul lin prin paduri, iar noaptea trebuie sa admiri stelele si luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie sa le inveti. Pentru a te simti bine si a fi linistit, trebuie sa regasesti pacea pierduta si speranta care ne asteapta dincolo de poarta.
Stim totul despre noi, despre greselile noastre, despre vinile noastre; ne vedem asa cum suntem in realitate si incercam sa ne ajutam pentru a deveni mai buni…
Trebuie sa incetezi sa te mai ingrijorezi si sa te compatimesti. Lasa vocea care te-a condus pana aici sa-ti calauzeasca pasii! Trebuie sa parcurgi drumul de intoarcere cu pas usor, sa regasesti contactul cu adevarata esenta a fiintei tale, sa te inalti deasupra evenimentelor. Invata sa te detasezi de realitatea care te inconjoara, si incearca sa ai o inima curata!...
Nu trebuie sa fii trist; nu ingadui ca incertitudinile si temerile sa te doboare!
Nu-i lasa pe altii sa-ti judece slabiciunile si sa le foloseasca pentru a te determina sa faci compromisuri!
Nu-ti vinde niciodata inima curata pentru o mana de cuvinte false; nu te renega nicicand pentru placerea de a fi considerat si iubit!
Mergi de-a lungul campiei si al vailor fermecate, si, atunci cand furtuna se va abate pe campurile de grau, cauta sa te adapostesti sub un copac mare!
Nu obosi niciodata sa astepti, pentru ca ziua cea mai frumoasa a vietii tale poate venii maine! Poarta-te precum copacii care asteapta primavara ca sa se umple de frunze si flori!
Ne aflam in pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce ramane bun apartine lumii ideilor superioare, intuitilor pure care vor fi sperantele pentru o lume noua. Actuala umanitate este ca un teren stravechi care a trait prea multe anotimpuri si se pregateste pentru o noua aratura. Recolta si inflorirea vor depinde de mintea omului.
Treci dincolo! Astazi, maine, mereu, treci dincolo!
Am scris ultimul gand in caietul meu.
Exista o putere care se dezvaluie in acest vast mister al lumii, unde inmuguresc flori pe care nu le-a plantat nimeni, niciodata.”
“Intreb de ce asteptam un maine mai bun fara a ne da seama de prezentul care ne scapa printre degete.
In realitate, avem tendinta de a ne trai viata proiectata mereu in viitor, fara a ne interesa de trecutul nostru, si dorim cu ardoare lucruri noi, nazuim sa atingem scopuri ulterioare, pierzandu-ne in prezent.
Nu se poate crea viitorul daca nu ne cunoastem in profunzime trecutul, daca am digerat tot ceea ce am vazut, auzit, suferit, iubit. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, un tanar s-a dus sa il viziteze pe Gandhi, prietenul sau de familie, pentru a-i cere sfaturi despre ce se poate face in Occident. Marele Mahatma i-a raspuns: “Daca tu nu incepi sa studiezi temeinic trecutul, istoria omenirii, nu vei avea instrumentele necesare pentru a reconstrui prezentul si pentru a realiza visurile viitorului.”
Deci viata are o semnificatie numai daca avem capacitatea de a vedea departe?
Trebuie sa vedem mai departe, dar mai intai trebuie sa ne intoarcem, sa parcurgem cararile batute, sa traim prezentul pentru a prinde radacini in viitor. Dar noi am vrea sa il cream fara a avea mijloacele necesare, pentru ca ne renegam cu inversunare trecutul si nu traim intens. Se fac ipoteze perfecte din punct de vedere structural, dar putin credibile in realitatea faptelor. Uitam ca omul de azi este rezultatul actiunilor de ieri. Toti provenim dintr-o experienta trecuta si am primit o mostenire culturala.”
“Marile pasiuni ale vietii sunt trei:
mila pentru omenire, cucerirea dragosteisi cautarea stiintei. Credeti, parinte
Dominique, ca multe persoane dau un astfel de exemplu?
Multi se simt superiori si il dispretuiesc pe aproapele lor. Poate este o modalitate de a-si ascunde constiinta murdara.
Multi se simt superiori si il dispretuiesc pe aproapele lor. Poate este o modalitate de a-si ascunde constiinta murdara.
Putini inteleg ca suntem toti egali in fata
lui Dumnezeu, in oceanul vietii. Trebuie sa stii sa dai fara sa ceri nimic in
schimb.
Pentru a avea prieteni este necesar mai intai sa fii prieten,sa preferi sinceritatea elogiului, lealitatea zambetelor, sa-ti exprimi amabilitatea si prin intermediul vocii, nu numai prin cuvinte,]sa nu judeci niciodata, sa transmiti forta si intelegere.
Cine iubeste cu adevarat este mereu constient ca nimic si nimeni nu ii apartine cu adevarat. Nici o fiinta umana nu poate poseda o alta persoana – fiecare este singur in fata eternitatii. Suntem,la randul nostru iubiti, numai atunci cand in interiorul nostru ne simtim liberi si daca daruim libertate adevarata si celorlalti.”
Pentru a avea prieteni este necesar mai intai sa fii prieten,sa preferi sinceritatea elogiului, lealitatea zambetelor, sa-ti exprimi amabilitatea si prin intermediul vocii, nu numai prin cuvinte,]sa nu judeci niciodata, sa transmiti forta si intelegere.
Cine iubeste cu adevarat este mereu constient ca nimic si nimeni nu ii apartine cu adevarat. Nici o fiinta umana nu poate poseda o alta persoana – fiecare este singur in fata eternitatii. Suntem,la randul nostru iubiti, numai atunci cand in interiorul nostru ne simtim liberi si daca daruim libertate adevarata si celorlalti.”
“Dar ce este in realitate curajul? Cum
poate fi el recunoscut?
M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti,
care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.
Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.
Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.
Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii.
Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut,
dar trebuie lasat un spatiu si viselor.
Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza.
Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…
Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.
Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget
pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia
de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?
Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor.
Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor,
frigul, caldura, ploile.
Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari,
o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea,
infloresc catre cer fara nici o teama.
Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare, de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.
Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.
Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…
Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate,
in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate.
Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine,
iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.
Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic
decat acela caruia ii este teama de tot.”
M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti,
care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.
Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.
Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.
Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii.
Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut,
dar trebuie lasat un spatiu si viselor.
Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza.
Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…
Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.
Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget
pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia
de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?
Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor.
Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor,
frigul, caldura, ploile.
Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari,
o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea,
infloresc catre cer fara nici o teama.
Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare, de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.
Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.
Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…
Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate,
in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate.
Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine,
iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.
Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic
decat acela caruia ii este teama de tot.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu